De regula, am lasat loc de “buna ziua” in
orice situatie, fata de oricine. Am oferit prietenii neconditionate, am ajutat fara sa cer nimic in schimb, dar nu
mai merge asa. Oameni pe care nu i-am lasat sa moara, acum nu ma lasa sa
traiesc….Ce nevoie am eu de asta? De ce sa tin in continuare relatii prin care
sa se profite de mine? De ce sa sprijin oameni care apoi sa ma judece? ….Pierdere de timp, pierdere de informatii, vampiraj
energetic, stress emotional, etc! Gata… fara suparare…cine intelege si se poate
corecta e ok…. cine nu: sa nu ma mai caute, sa uite ca exist,…sterg fara
regrete numere de telefon, adrese, etc… Sa-si gaseasca in alta parte prieteni,
confidenti, iubiti, terapeuti,… mai buni si mai vrednici decat am fost eu
vreodata! Amin!
joi, 24 noiembrie 2011
joi, 17 noiembrie 2011
copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...
Aseara vorbeam cu
fiica mea. Voia sa-si faca programare la o cunostinta si am oprit-o: Nu
acum….las-o…nu e cea mai buna perioada….cred ca
va divorta. Nu comenteaza dar o vad ca se gandeste, iar dupa cateva
minute, zice: No, dar D. e fata faina, cu suflet frumos si mare, e plina de
iubire si mie mi-e draga…. baga-te pe ea! Am ramas blocat….
asta-mi mai lipsea…. sa-mi faca fata lipeli…! Cred ca s-a vazut
bine pe fata mea cat de contrariat eram. Vine langa mine, ma mangaie pe cap ca o
mamica si ma imbuna: Hai ma tati… ca tu asa bine stii sa le vindeci sufletul…
Corect. Are
dreptate fata... D. e extraordinara si merita o viata adevarata, langa cineva
care sa o iubeasca cu adevarat….dar, chiar daca ne-am potrivi… NU! Acum nu. Nu
mai vreau asa…. Prea mult timp am facut pe “mama ranitilor”…si explicatii o sa-i dau maine (adica
azi)…
Parca
vad ca vine de la lectiile de canto si nu scap pana nu-i explic… hmm… e greu
cand devine puiul mai intelept ca cioara… dar asta ma face cel mai fericit. Ea e copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)