drumuri fara cruce...

    

           Sunt lucruri care ma omoara lent, mai incet decat cea mai ingrozitoare otrava si cel mai cumplit drog, iar cand ma gandesc la ele imi dau seama ca e vorba de tine. Port drumuri fara cruce, dar nu ma pot opri sa te iubesc. Te cern prin mine asemenea unui cautator de diamante, iar cand moartea isi va face efectul, ca un drog luat in supradoza, sa ramana ceva in palma, fie si-o atingere.Cuvintele ticaie in ritm cu inima mea, este pe punctul de a exploda si nu mai ai timp decat pentru parerile de rau, insa ele nu ma ajuta sa ma linistesc. Am ramas sa te iubesc, si toate noptile nu mi par suficiente pentru asta. Vroiam sa-ti cant, dar nu m-ai invatat nici un cantec, asa am fredonat in sinea mea, pentru amandoi.

           Vise putrezesc în vanitatea durerii, iar ingerii imi simt flacarile din ochi. Dorinta imbatraneste privindu-ma, trupul mi-e strain si cauta gustul pacatului. Ingenunchez fara sa ating pamantul, iar sufletul asculta linistea noptii. E un deja vu ce ameteste inocenta, vad norii din tine cum ma vaneaza si mana rece imi atinge respiratia calda, inca. Insipida anecdota a provocat duelul din mine si m-am ales cu o inima sfaramata de pronosticuri hazardate.Intr-un ritm ametitor al dorului, totul apare si dispare.

Atat pot sa spun....

        Am vrut sa ma cunosti, sa stii cum sunt eu cu adevarat, cum plang de dorul tau si cum nu vreau sa mai vorbesc cu tine, nu vreau sa te mai aud pentru ca sunt in stare sa izbucnesc in plans si sa iti spun cat ma ranesc vorbele tale si cat imi e de dor de tine. Nu realizezi ca, daca as fi avut cate o bucatica din tine, de fiecare data cand am adormit cu tine in gand acum tu nu ai mai exista acolo, ci langa mine. Numai perna mea stie cat te plang. As vrea sa ma trezesc cu un sarut, cu tine, sa-ti spun ca te iubesc, sa ma trezesc cu gandul la tine, sa adorm cu tine in gand... te visez... dar tot imi e dor de tine...

           Ma gandesc la tine asa cum se gandeste un copil la viata, te doresc asa cum doreste un insetat un strop de apa, mi-e dor de tine asa cum ii este dor omului de libertate. Mi-e dor. Ai intrat pana in adancul sufletului, unde nimeni n-a intrat niciodata, te-ai cuibarit acolo si ai ramas aici si nu vrei sa mai pleci. Doar tu, atat. Si iar mi-e dor si iar te strig. Si astept sa vii.

          Stiu atat de bine cum e dorul, te simt, te respire, iti ating fruntea, iti mangai tamplele in vis, te astept, ma incred in tine, te presar sa-mi ajungi ca nu esti cu mine, imi lipsesti. Si maine imi vei lipsi mai mult...oare voi atinge vreodata visul? E asa de indepartat si asa de aproape incat doare. Atat pot sa spun, restul il simt. Si iar mi-e dor...si iar te strig...si astept sa vii si atat......

Ce ciudat…

            Am invatat sa merg pe la varsta de 1 an si ceva. Am mers drept, fara sa ma abat, fara sa cad sau sa ma lovesc. Mi-a fost usor sa merg pe doua picioare. Dar nu stiam cat de greu e mersul in doi, patru picioare pentru o dragoste noua, dar e de ajuns un pas gresit si raman doar doua!

             

            Ce ciudat…e sa iti doresti din suflet sa gasesti iubirea, iar atunci cand o gasesti sa ti se taie dreptul la ea, atunci cand in sfarsit simti cu adevarat ca exista, cand in sfarsit iubirea devine reala, ea sa devina concomitent si imposibila. Si de ce? Pentru ca TU sau EU, sau altcineva, nu avem puterea si taria sa acceptam intensitatea emotiilor. Pentru ca noi, suntem niste simpli oameni care ne temem sa iubim, ne temem, ne este frica pana si de noi.....

Mi-e asa de dor....

          De dorul tau strang norii dulci in brate, cerul compune muzica din picaturi de miere si curg pe clape de pian dorinte ce saruta valsul noptilor cand te astept. Sunt prizonier in lanturi de secunde, noptile inghit toate partile cu tine, ma apuc sa despletesc oceanul de matase pur-albastru, cerul in franjuri de noapte, sa carpesc dorurile inecate in praf de stele.

          Imi esti poza de colectie ce-mi mangaie ranile timpului. Existi in fiecare gura de aer pe care o inspir, in fiecare por de suflet, uit sa respir si ma intreb daca esti, dar stiu ca esti, esti acolo in mine cu toata fiinta ta, dar taci, tu nu vorbesti, doar existi, e liniste si aud venind din suflet o melodie. E melodia mea preferata, e sunetul vocii tale, imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea, danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori, cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare.

          Am visat ca voi asculta inima ta cum bate ca-mi voi ridica privirea si va intalni cu a ta si o sa iti tii promisiunea de a-mi darui RAIUL. In linistea din visul meu e asa de bine, iubirea mea, imi rasuna din nou si din nou ecoul, te iubesc... Mi-e dor... asa de dor...

Cum ar fi daca....

             Cum ar fi daca cineva ti-ar da o viata, cand tot ce poti sa speri e o zi in plus? Cum ar fi daca cineva ti-ar da vedere, cand nu stii decat din povesti ca oceanul e albastru? Cum ar fi daca ai primi un dar fara de pret, sau daca ai oferi la randul tau acelasi lucru?



            Cum te poti indeparta de o persoana iubita, atata timp cat o porti in suflet? Este o adevarata distanta intre suflet, inima si gandirea propriu-zisa. Cum poti spune “ocupa-te cu altceva, ocupa-ti timpul si vei uita!” Poate exista distanta intre sentiment si gandire? Se pot departa una de alta, sau le putem doar contopi?

Femeia ....

              Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: „De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?"

             Iar Dumnezeu a raspuns: „Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini." 

           Ingerul a fost uimit de cerinte: „Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-tisfarsesti lucrul."

          „Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. „Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja, se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi."

          Ingerul s-a apropiat si a atins femeia. „Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale."

        „Da, este moale", a incuviintat Dumnezeu, „dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini."

       „O sa poata gandi?" a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: „Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze."

         Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. „Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el."

       „Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima", l-a corectat Dumnezeu.

       „Pentru ce e lacrima?" intreba ingerul.

       „Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria."

         Ingerul a ramas impresionat. „Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare."

         Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna.

Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat. Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii. Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi, sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta. Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, ar zbura cu avionul, ar merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.

           Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.





         SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA!

INVICTUS

(primita azi in dar....de la un sufletel din ce in ce mai drag mie....)



de William Ernest Henley

     traducere de Leonard Neculae



Trecând de noaptea grea din jurul meu,

Neagră ca iadul, fără de sfârşit,

Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu

Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorţii strâns fără cruţare

Nu am dat înapoi şi n-am strigat

Lovit de întâmplările amare

Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme şi de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,

În anii plini de-ameninţări şi patimi

Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,

Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul

- Sunt căpitanul sufletului meu.

FLORILE GANDULUI

               Nicolae Iorga spunea ca SCRIE SA NU PIERZI FLORILE GANDULUI TAU, CACI ALTFEL IN VA LUA VANTUL.

               Uneori muzica spune mai mult decat vor putea vreodata spune cuvintele! Cuvintele sunt muzica sufletului nostru! Din timp in timp privesc cerul si stelele, simt adierea vantului, incerc sa ating norii sau sa plutesc pe ei...uneori reusesc..... alteori ma impiedica rautatea celor din jur.....

               Nu stiu nici eu ce e cu mine, uneori sunt un simplu copil, cu un zambet inca inocent si cu un suflet naiv, uneori simt amaraciunea mai rau decat orice adult, poate tocmai ca inca sunt un copil. Traiesc uneori acolo in cer, sus pe un nor, unde imi place mie sa plutesc. Iar de pe norul meu, usor ajung pe Luna, stau si veghez de sus lumea asta, si atunci imi mai picura cateva lacrimi, ce ajung usor, usor pe Pamant, sunt lacrimile mele si ale Lunii, ce se transforma in ploaie.

               Fiecare intrebare naste o alta, dar nu orice intrebare are raspuns, iar eu .... eu mereu imi pun intrebari la care nu gasesc raspuns. Acum pentru cine scriu.....pentru mine, pentru tine, pentru toti...? Nu am sa inteleg niciodata, de ce ? Nu stiu, dar simt nevoia sa scriu, ma simt stangace si totusi nu ma pot opri si nu am sa ma opresc. Scriu pentru toti..si pentru sufletul meu. Uneori romantic, uneori acid, intotdeauna insa constient de realitatea curenta.

               In final, raman eu, un copil ce se zbate sa nu ajunga adult, pentru ca nu ii inteleg,.... inevitabil voi deveni, insa zambetul meu nu va mai fi niciodata acelasi....

                Deschid incet ochii si simt cum revarsarea lacrimilor ia odata cu ele si sunetul pasilor ce au alergat pentru o clipa pe treptele inimii mele, despicandu-mi usor beznele dorului......

Reguli

           Imi fac cu greu drum printre bine si rau, un drum care este plin de curenti ce trebuie sa-i traversez in calatoria prin viata. Am dat ce nu am primit si am primit ce nu meritam. Am ajuns la concluzia ca in viata uneori esti lovit si nu stii de ce, asta pentru ca acel care da nu iti si spune si de ce te-a lovit.

           Consider ca in viata sunt niste reguli pe care toata lumea ar trebui sa le urmeze. Daca deschizi o usa, inchide-o. Daca aprinzi, stinge. Daca descui, incuie. Daca strici, recunoaste. Daca nu poti construi, nu distruge ceea ce exista deja. Daca imprumuti, da inapoi. Daca faci mizerie, curata. Daca ai luat ceva, pune la loc. Daca vrei sa folosesti ceva ce nu e al tau, cere permisiunea. Daca nu este stricat, nu incerca tu sa strici. Daca ceva o sa faca pe cineva sa sufere, tine pentru tine. Daca pretuiesti un om, ai grija de el. Daca poti sa faci pe cineva fericit, fa-o fara sa ceri nimic in schimb.Si daca vrei sa te joci cu sufletul cuiva, nu o face pentru ca s-ar putea sa nu mai fie reparat niciodata.....

o vorba

            Aveam pe vremuri o vorba: " tot omul se trage din maimuta ... numai barbatul din porc". Desemnam cu asta genul de barbati care mergeau pe principiul: "decat sa zica despre mine ca-s fraier...mai bine sa zica (virgula) ca-s porc!"...si incercau, se dadeau, la orice femeie le trezea interesul. Mi se pareau libidinosi, greu de suportat cu nesimitirea cultivata si ridicata la rang de virtute.

           Regula de baza: "Femeile ar trebui să fie ca batistele igienice: catifelate, bine mirositore şi de unică folosinţă."

            Consat insa ca, de fapt, femeilor chiar asta le trebuie, (ma refer la majoritatea....nu la cazurile particulare). Un nesimtit care le face curte apoi le lasa, un inganfat care-si face pofta cu ele apoi le arunca ca pe niste obiecte uzate. Asta-i genul dupa care mor si sufera majoritatea femeilor. Le da atentie la inceput pana "le pescuieste"... apoi le fierbe cu indiferenta, iar ele, gasculitele, se dau de ceasul mortii ca pierd "marea iubire". Ce pierd..?...ah, pierd din stima de sine?...pierd mandrie, orgoliu,....pierd de fapt ce n-au avut niciodata si, mai rau, pierd ceea ce nu-si doresc si nu li se potriveste.... ceva ce daca ar avea le-ar face nefericite in cateva saptamani....



time out....voi termina zilele urmatoare...si voi reposta....

ÎNGERII

Am primit pe e-mail... e frumos.....e corect:



            Bucuria este cheia la toate problemele voastre! Cu cât puneţi mai multă bucurie în acţiunile voastre cu atât răsplata este mai mare. Nici-o problemă nu vine dacă nu găseşte un teren al întunericului pe care să se poată dezvolta. Întunericul este dat de gândirea şi sentimentele care nu sunt făcute din bucurie. E vreme rea, cântaţi şi dansaţi! Este timpul să împrăştiaţi bucurie şi în zilele fără Soare! Fiţi voi Soarele pentru cei neîncrezători şi trişti! Răspândiţi Lumina curată din Suflete şi minuni se vor întâmpla! Rugăciunea este un alt mod de a deschide drumul. Nu trebuie neaparat mers la Biserică, poţi să te rogi oriunde. Rugăciunea de preţ este cea făcută cu inima sinceră. Vremurile grele se duc repede dacă le transformaţi în bucurie. Bucuria în care trăiţi viaţa, oricât de grea ar fi aceasta, este Bucuria Divinităţii. Noi suntem fericiţi când vedem că v-aţi înţeles şi învăţat lecţiile. Veţi primi daruri multe atunci când lecţia a fost învăţată! Daruri care astăzi vă este imposibil să le gândiţi!

             Îndepliniţi-vă misiunea dar nu uitaţi esenţa vieţii, fericirea din jurul vostru! NOI vom fi tot timpul lângă voi, ajutându-vă să nu faceţi greşeli. Aşa nu veţi mai putea să acceptaţi umbrirea Sufletului. Va trebui tot timpul să fiţi optimişti şi acest lucru să îl daţi celorlalţi. Ne aşteaptă împreună o colaborare plină de graţie divină. Se realizează toate! Vă iubim! Suntem alături de voi cu Aripile noastre deIubire!







                 ÎNGERII

Visez...

               Parca a trecut o eternitate, inca un pas spre nebunie si stiu unde-as vrea sa fiu, dar nu-s..... Nu te-am visat noaptea trecuta si stii de ce? Nu am dormit. Ma tot feresc sa mai adorm gandindu-ma la tine, caci dimineata ma trezesc si ma gandesc cat de bine-ar fi daca as putea sa fac macar o data, transplant de suflet, doar pentru o zi. Sau sa il dau de tot. Nu am nevoie, de-un suflet gol si gaurit.

               A mai trecut inc-o secunda, inca o raza de lumina, inca o zi. In ce pustiu uitat de lume sunt acum, nu stiu, stiu doar ca as vrea sa fiu in visul meu, langa tine. Dar, ca si-acum o vesnicie, simt cu durerea ma inunda, nu sunt in vis, este realitatea asta cruda.

              Am visat prea mult? Se poate,... dar se poate sa fi fost real, nu stiu. Nu stiu daca e zi sau noapte si nici macar daca sunt viu. Am visat, dar m-am trezit si voi inceta sa cred in vise si sa mai sarut ingeri de fum. Crezand ca e aievea, suspinam, iti mangaiam parul de fum, imbratisam trupul tau de vant si nu vroiam sa-l las nicicum.

              M-ai inundat cu privirea aceea, ce putea inmuia si-o stanca si-am fost cuprins incet, de-un calm aparent si nebunesc. Cand m-am trezit, m-am intrebat: „A fost aievea? Am visat?” Nu stiu, dar poate mai visez, caci inca te sarut, iar tu ma tii in brate in mintea mea.

O, om

O, om! Ce mari raspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui în scris sau grai,

De pilda ce la altii dai,

Caci ea mereu, spre iad sau rai

Pe multi o sa-i îndrume.

Ce grija trebuie sa pui

În viata ta, în toata,

Caci gândul care-l scrii sau spui

S-a dus, în veci nu-l mai aduni

Si vei culege roada lui.

Ori viu, ori mort odata,

Ai spus o vorba, vorba ta,

Mergând din gura în gura

Va-înveseli sau va-ntrista,

Va curata sau va-ntina,

Rodind samânta pusa-n ea

De dragoste sau ura

Scrii un cuvânt: cuvântul scris

Este un leac sau o otrava.

Tu vei muri dar tot ce-ai scris

Ramâne-n urma drum deschis

Spre ocara sau slava.

Ai spus un cântec, versul sau

Ramâne dupa tine.

Îndemn spre bine sau spre rau,

Spre curatenie sau desfrâu,

Lasând în inimi rodul sau.

De har sau de rusine

Arati o cale, calea ta

În urma ta nu piere,

E calea buna sau e rea

Va prabusi sau va-nalta,

Vor merge suflete pe ea,

La pace sau durere.

Traiesti o viata, viata ta

E una, numai una

Oricum ar fi, tu nu uita.

Cum ti-o traiesti: vei câstiga

Ori fericire pe vecie,

Ori chin pe totdeauna.

O, Om! Ce mari raspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris sau grai

Sau lasi prin pilda care-o dai

Pe multi, pe multi spre iad sau rai

Mereu o sa-i îndrume.

Deci nu uita: Fii credincios!

Cu grija si cu teama

Sa lasi în inimi luminos

Un semn, un gând, un drum frumos

Caci pentru toate ne-ndoios

O data vei da seama.