Cuvintele....Tot ce spui imi ramane gravat inauntru. Asa cum graveaza un bijutier priceput o bucatica de aur. Doar ca, uneori ma zgarie atat de rau ca am impresia ca bijutierul si-a uitat instrumentele de gravat la mine in suflet. Cateodata insa ma incalzesc ca o patura pufoasa in mijlocul unei nopti de iarna. Pentru ca sunt ale tale, pentru ca le-ai rostit si nu mi le poate lua nimeni, chiar daca nu au fost pe deplin simtite de tine.
As vrea sa pot sa ma expediez ca o scrisoare. Pe o adresa cunoscuta. Sa am un p.s tremurator si plin de intelesuri si sa sper, printre randuri ca voi ajunge in palmele tale si ca vei sti sa descifrezi cuvintele, taieturile sau greselile. Iar daca nu, sper sa fiu expediata din nou si din nou, pana le vei intelege si vei pastra in buzunarul stang de la piept, aproape de inima, acolo unde ar trebui pastrate toate lucrurile importante.
As mai vrea sa urc in trenul in care esti tu. Sa am bilet pana acolo unde mergi tu. Sa te intalnesc intr-un vagon cu miros greu, intr-un balans sacadat si un sunet tendentios de metal pe metal. Te-as iubi cu puterea cu care izbeste trenul un obstacol. As vrea sa ma iubesti si tu. Ar fi frumos.
La fel, as vrea sa fiu una din sticlele acelea pe care le lanseaza naufragiatii pe mare. Care odata ajunse undeva, este imposibil sa fie tratate cu indiferenta. Care, la fel ca scrisoarea fara destinatar se avantă in brate necunoscute si-si daruieste intensitatea la intamplare. Pentru ca nu stie ce altceva ar putea face cu ea. Si sa te iubesc la intamplare...
joi, 10 decembrie 2009
Esti prea oarba...
Cand ai fost lovit atat de tare, ai tendinta de a-ti cauta farame de ceva de care sa te agati. Singurele bucati care sa-ti poata fi de ajutor sunt momentele in care-ai fost fericit. Iti zgarai prin suflet cu unghiile cum zgaraie un ingropat de viu pamantul afanat care-i soarbe viata. Si chiar daca raman doar zdrente, tu esti gata sa-l cosi pentru a mia oara la loc, pretinzand mai apoi ca e exact ca inainte. Ce-ti mai place sa te minti!
N-are timpul rabdare sa cauti tu prin sufletul meu. Asa ca destrami totul de fiecare data mai repede, de fiecare data cu mai multa iscusinta. Devii din ce in ce mai priceputa. A fost ceva ce te-a facut fericita. Numai ca n-ai observat si nu te-ai bucurat prea mult. Pacat... era chiar frumos...
Noi am fost fericiti, o data, de mult. Tu nu iti mai amintesti, in schimb eu ma hranesc cu momentele alea. Si-n vis am fost fericit, poate mai fericit decat in realitate, asta imi e sprijin pentru atunci cand sunt la pamant, fara aparare. Pana la urma toate astea-mi fac un scut pana cand ma trezesc din… agonie.
Si devin din ce in ce mai priceput la sfasiat propriu-mi suflet din dorinta disperata de a ma salva de tine. Si mi-e asa frica de urmatoarea cazatura incat aproape ca nici nu mai vreau sa ma ridic. Pentru ce? Oricum tot acolo o sa ajung. Imi sunt dator mie. Trebuie sa-mi demonstrez ca pot sa ma ridic si de data asta. Si nu sunt convins ca data viitoare o sa fiu din nou capabil sa-mi reconstruiesc sufletul.
Se zice ca unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi. Nici eu nu voi mai fi acelasi.Ti-ai lasat amprenta pe sufletul meu, precum fierul incins pe carnea frageda. Te iubesc, desi esti prea oarba sa o vezi.
N-are timpul rabdare sa cauti tu prin sufletul meu. Asa ca destrami totul de fiecare data mai repede, de fiecare data cu mai multa iscusinta. Devii din ce in ce mai priceputa. A fost ceva ce te-a facut fericita. Numai ca n-ai observat si nu te-ai bucurat prea mult. Pacat... era chiar frumos...
Noi am fost fericiti, o data, de mult. Tu nu iti mai amintesti, in schimb eu ma hranesc cu momentele alea. Si-n vis am fost fericit, poate mai fericit decat in realitate, asta imi e sprijin pentru atunci cand sunt la pamant, fara aparare. Pana la urma toate astea-mi fac un scut pana cand ma trezesc din… agonie.
Si devin din ce in ce mai priceput la sfasiat propriu-mi suflet din dorinta disperata de a ma salva de tine. Si mi-e asa frica de urmatoarea cazatura incat aproape ca nici nu mai vreau sa ma ridic. Pentru ce? Oricum tot acolo o sa ajung. Imi sunt dator mie. Trebuie sa-mi demonstrez ca pot sa ma ridic si de data asta. Si nu sunt convins ca data viitoare o sa fiu din nou capabil sa-mi reconstruiesc sufletul.
Se zice ca unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi. Nici eu nu voi mai fi acelasi.Ti-ai lasat amprenta pe sufletul meu, precum fierul incins pe carnea frageda. Te iubesc, desi esti prea oarba sa o vezi.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Este har…
Este har… - sa iubesti fara sa fii iubit… - sa slujesti fara sa fii pretuit… - sa daruiesti fara sa ti se multumeasca… - sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca… - sa ierti fara sa fii iertat… - sa-l sustii pe cel care te-a lepadat… - sa ramai linistit, desi esti nedreptatit… - sa crezi desi nu vezi fata in fata… - sa crezi desi nu esti deplin lamurit… - sa investesti cladind fara sperante… - sa taci pentru a nu face rau aproapelui… - sa vorbesti de dragul adevarului… - sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti…. - totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti… Pr Iustin
vineri, 4 decembrie 2009
marți, 24 noiembrie 2009
Bucatica de inima...
Cum am simtit azi zbuciumul unei prietene tare dragi........
Bucatica de inima...
Sunt aici, inchisa in cutia mea,cu ganduri ce se izbesc violent de pereti, cu fluturi de vise ce ar dori sa iasa la lumina, cu cioburi de sperante. Tacerea ma asurzeste si oricat incerc sa o alung ea se intoarce iar si iar... tot mai adanca si mai neagra. Sufletul alearga neincetat cautand adapost si alinare si se intoarce seara obosit si trist. Nici azi nu a gasit nimic.
Si dincolo de verdele peretelui din dormitor viata se aude clocotind,cu voce muta ma cheama. Ma las purtata de imbratisarea ei, dar ma abandoneaza din nou in singuratate si visare.Si te astept, cu mana ta sa distrugi temnita si sa rupi lanturile.
Am nevoie de o voce care sa-mi mangaie auzul. Un inger care sa ma ajute sa-mi port povara pe umeri. Un demon care sa ma readuca la viata. Traiesc ca o umbra uitata, scaldata in lacrimi ce nu se mai opresc. Astazi,astept mana ta care sa-mi mangaie fata si vocea care sa-mi spuna ca ma iubeste. Si simt cum parca ma descompun in asteptarea ta,cum parca ma prabusesc in mine. Si lacrimile astea ce nu se mai opresc.
Ma dor toate, dar cel mai tare ma doare sufletul pe care ti l-am oferit cu atata incredere. Dar nu-l mai recunosc! nu poate fi al meu!! Peste vechile cicatrici altele noi sangereaza, e plin de vanatai si de durere muta ce nu se poate sterge. Este in genunchi in fata ta si te implora sa nu-l ucizi de tot. Sa nu-i rapesti visele, sa nu-i mai negi salvarea. Lasa-l sa traiasca, pansează-i ranile, picura iubire pe vanataile lui. Tine-l in palma si uită-te atent bucatica de inima plina de lacrimi si sange este singura care te va iubi orbeste toata viata! Nu o lasa abandonata pe carari lipsite de speranta! Nu o lasa sa moara! Pentru ca te iubeste mai mult decat pe ea.
Raspunsul meu:
Bucatica de inima...
Sunt aici, inchisa in cutia mea,cu ganduri ce se izbesc violent de pereti, cu fluturi de vise ce ar dori sa iasa la lumina, cu cioburi de sperante. Tacerea ma asurzeste si oricat incerc sa o alung ea se intoarce iar si iar... tot mai adanca si mai neagra. Sufletul alearga neincetat cautand adapost si alinare si se intoarce seara obosit si trist. Nici azi nu a gasit nimic.
Si dincolo de verdele peretelui din dormitor viata se aude clocotind,cu voce muta ma cheama. Ma las purtata de imbratisarea ei, dar ma abandoneaza din nou in singuratate si visare.Si te astept, cu mana ta sa distrugi temnita si sa rupi lanturile.
Am nevoie de o voce care sa-mi mangaie auzul. Un inger care sa ma ajute sa-mi port povara pe umeri. Un demon care sa ma readuca la viata. Traiesc ca o umbra uitata, scaldata in lacrimi ce nu se mai opresc. Astazi,astept mana ta care sa-mi mangaie fata si vocea care sa-mi spuna ca ma iubeste. Si simt cum parca ma descompun in asteptarea ta,cum parca ma prabusesc in mine. Si lacrimile astea ce nu se mai opresc.
Ma dor toate, dar cel mai tare ma doare sufletul pe care ti l-am oferit cu atata incredere. Dar nu-l mai recunosc! nu poate fi al meu!! Peste vechile cicatrici altele noi sangereaza, e plin de vanatai si de durere muta ce nu se poate sterge. Este in genunchi in fata ta si te implora sa nu-l ucizi de tot. Sa nu-i rapesti visele, sa nu-i mai negi salvarea. Lasa-l sa traiasca, pansează-i ranile, picura iubire pe vanataile lui. Tine-l in palma si uită-te atent bucatica de inima plina de lacrimi si sange este singura care te va iubi orbeste toata viata! Nu o lasa abandonata pe carari lipsite de speranta! Nu o lasa sa moara! Pentru ca te iubeste mai mult decat pe ea.
Raspunsul meu:
duminică, 22 noiembrie 2009
Ceva neterminat...
Cineva drag mi-a scris pe mess:
"Am citit dimineata ce ai postat in ultimele zile si imi pare rau ca nu poti lasa trecutul in urma si inca mai suferi, ca nu dai o sansa vietii tale sa vezi partea buna a lucrurilor care ti s-au intamplat si sa privesti cu incredere spre viitor.
Cu totii am suferit dintr-un motiv sau altul, cu rost sau fara rost, mai mult sau mai putin.
Nu starui sa bati usilor inchise. Zavoarele sunt numai pt hoti.
Nu continua sa scalzi in lacrimi un suflet impietrit. Vei obosi la un moment dat si...e pacat.
Si ... ca sa raman si eu la "domeniul" in care sunt acum (am facut doar o mica pauza - hA!), adica bucataresc, o sa compar ceea ce faci tu cu oala pe care ai pus-o pe aragaz si astepti sa dea in clocot, chiar daca chibriturile s-au terminat sau ... (asta ca sa te fac sa zambesti!) rusii nu ne mai dau gaz... Sper ca macar am reusit sa te fac sa zambesti, dar cel mai important e sa si constientizezi mesajul.
Mai vorbim.
Eu am ceva...pe foc! - HA!
Cu prietenie, XX"
Ce pot sa spun?
Daca spun ca nu mai sufar dar mi-a ramas obiceiul de a posta, cred ca mint sau incerc sa ma mint......atat timp cat sufletul meu rezoneaza la chestiile astea inseamna ca mai exista o rana ce sangereaza....
Eventual pot sa zic ca mi-a trecut si nu mai e pt o anume persoana... e la modul general si pentru toata viata, pentru toate iubirile inselate si/sau neimpartasite? Putin mai corect... dar asta inseamna ca tot nu mi-a trecut.... mai rau....inseamna ca am ajuns sa generalizez si sa sufar extragand din fiecare relatie esuata, tot ce mi-am dorit si nu am gasit....
Ma uit in jurul meu, aproape toti prietenii si colegii mei sunt casatoriti. Unii o duc mai bine...altii mai rau....si din afara se vede bine. Multi stau impreuna doar din frica sau lasitatea de a nu deveni singuri, altii au devenit mai degraba ca niste colegi care-si impart un pat, un apartament, un catel sau un copil....
Multi nu mai pun suflet si iubesc doar ideea de a fi casatoriti si realizati in ochii celorlalti....biete suflete...ce poate face ORGOLIUL din ei si viata lor....
De mult timp meditez la conceptul de PROSTITUTIE fizica, morala, rationala, sufleteasca....care e mai grava oare? pana la urma, ca recunoastem sau nu...toti o facem la munca, in societate, in familie....
Poate ca ar trebui sa schimb profilul blogului si sa scriu despre asa ceva...sau....despre OMOR de exemplu. Si nu ma refer la cel fizic. Porunca cu "sa nu ucizi" se aplica si in ate planuri decat cel fizic. Omoram zilnic iubirea din noi sau din altii, omoram speranta, etc.... dar asta merita o postare mai ampla...
"Am citit dimineata ce ai postat in ultimele zile si imi pare rau ca nu poti lasa trecutul in urma si inca mai suferi, ca nu dai o sansa vietii tale sa vezi partea buna a lucrurilor care ti s-au intamplat si sa privesti cu incredere spre viitor.
Cu totii am suferit dintr-un motiv sau altul, cu rost sau fara rost, mai mult sau mai putin.
Nu starui sa bati usilor inchise. Zavoarele sunt numai pt hoti.
Nu continua sa scalzi in lacrimi un suflet impietrit. Vei obosi la un moment dat si...e pacat.
Si ... ca sa raman si eu la "domeniul" in care sunt acum (am facut doar o mica pauza - hA!), adica bucataresc, o sa compar ceea ce faci tu cu oala pe care ai pus-o pe aragaz si astepti sa dea in clocot, chiar daca chibriturile s-au terminat sau ... (asta ca sa te fac sa zambesti!) rusii nu ne mai dau gaz... Sper ca macar am reusit sa te fac sa zambesti, dar cel mai important e sa si constientizezi mesajul.
Mai vorbim.
Eu am ceva...pe foc! - HA!
Cu prietenie, XX"
Ce pot sa spun?
Daca spun ca nu mai sufar dar mi-a ramas obiceiul de a posta, cred ca mint sau incerc sa ma mint......atat timp cat sufletul meu rezoneaza la chestiile astea inseamna ca mai exista o rana ce sangereaza....
Eventual pot sa zic ca mi-a trecut si nu mai e pt o anume persoana... e la modul general si pentru toata viata, pentru toate iubirile inselate si/sau neimpartasite? Putin mai corect... dar asta inseamna ca tot nu mi-a trecut.... mai rau....inseamna ca am ajuns sa generalizez si sa sufar extragand din fiecare relatie esuata, tot ce mi-am dorit si nu am gasit....
Ma uit in jurul meu, aproape toti prietenii si colegii mei sunt casatoriti. Unii o duc mai bine...altii mai rau....si din afara se vede bine. Multi stau impreuna doar din frica sau lasitatea de a nu deveni singuri, altii au devenit mai degraba ca niste colegi care-si impart un pat, un apartament, un catel sau un copil....
Multi nu mai pun suflet si iubesc doar ideea de a fi casatoriti si realizati in ochii celorlalti....biete suflete...ce poate face ORGOLIUL din ei si viata lor....
De mult timp meditez la conceptul de PROSTITUTIE fizica, morala, rationala, sufleteasca....care e mai grava oare? pana la urma, ca recunoastem sau nu...toti o facem la munca, in societate, in familie....
Poate ca ar trebui sa schimb profilul blogului si sa scriu despre asa ceva...sau....despre OMOR de exemplu. Si nu ma refer la cel fizic. Porunca cu "sa nu ucizi" se aplica si in ate planuri decat cel fizic. Omoram zilnic iubirea din noi sau din altii, omoram speranta, etc.... dar asta merita o postare mai ampla...
Iubirea se masoara...
Pentru cei care au iubit macar o data in viata.. si au suferit inzecit pentru bucatica de bucurie gustata.. pentru cei care au “mancat” pelin pentru o gurita de “ambrosie”.. le scriu cateva cuvinte, iar ei vor stii exact despre ceea ce vorbesc.
Desi ai spus exact pe dos, ca esti romantica si ca pentru nimic in lume nu ai vrea sa ma ranesti, ai facut exact pe dos. Nu m-ai ranit, m-ai ucis, incet dar sigur. Si nici nu te-ai chinuit prea mult. De ce? Pentru ca Tu, nu ai putea sa fi capabila niciodata de sentimente pe care eu nu le spun, le simt, le traiesc, respir pentru ele.
Daca te sun, nu o fac pentru ca vreau sa te deranjez si nici pentru ca ma plictisesc. Daca te sun, s-ar putea chiar sa imi doresc sa vorbesc cu tine, sa imi fie dor de tine si sa vreau sa iti aud vocea. Nu sunt asa tare cum as vrea uneori sa par, nici dur sau insensibil. Din contra. Sunt sensibil si fiecare vorba aruncata ma face sa sufar de 10 ori mai mult.
Unii spun ca iubirea se masoara in saruturi. Altii afirma ca iubirea se masoara in cuvinte dulci rostite la ore tarzii sau dimineata devreme. Unii cred ca iubirea se masoara in nopti nedormite, in convorbiri telefonice interminabile sau in promisiuni facute. Altii ar spune ca iubirea se masoara in clipe de fericire petrecute in doi.
Eu unul cred ca iubirea se poate masura. Iar masura iubirii este pierderea ei. Sunt multi oameni care au pierdut ce au iubit pentru ca n-au stiut sa aprecieze ce au. N-au vazut putin mai adanc in sufletul omului ce le-a stat alaturi si s-au obisnuit sa primeasca uitand ca iubirea inseamna sa imparti… Sa imparti tot ce ai, incepand cu sufletul.
‘’Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.... dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.. TE IUBESC doar pe tine, te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine!”
Desi ai spus exact pe dos, ca esti romantica si ca pentru nimic in lume nu ai vrea sa ma ranesti, ai facut exact pe dos. Nu m-ai ranit, m-ai ucis, incet dar sigur. Si nici nu te-ai chinuit prea mult. De ce? Pentru ca Tu, nu ai putea sa fi capabila niciodata de sentimente pe care eu nu le spun, le simt, le traiesc, respir pentru ele.
Daca te sun, nu o fac pentru ca vreau sa te deranjez si nici pentru ca ma plictisesc. Daca te sun, s-ar putea chiar sa imi doresc sa vorbesc cu tine, sa imi fie dor de tine si sa vreau sa iti aud vocea. Nu sunt asa tare cum as vrea uneori sa par, nici dur sau insensibil. Din contra. Sunt sensibil si fiecare vorba aruncata ma face sa sufar de 10 ori mai mult.
Unii spun ca iubirea se masoara in saruturi. Altii afirma ca iubirea se masoara in cuvinte dulci rostite la ore tarzii sau dimineata devreme. Unii cred ca iubirea se masoara in nopti nedormite, in convorbiri telefonice interminabile sau in promisiuni facute. Altii ar spune ca iubirea se masoara in clipe de fericire petrecute in doi.
Eu unul cred ca iubirea se poate masura. Iar masura iubirii este pierderea ei. Sunt multi oameni care au pierdut ce au iubit pentru ca n-au stiut sa aprecieze ce au. N-au vazut putin mai adanc in sufletul omului ce le-a stat alaturi si s-au obisnuit sa primeasca uitand ca iubirea inseamna sa imparti… Sa imparti tot ce ai, incepand cu sufletul.
‘’Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.... dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.. TE IUBESC doar pe tine, te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine!”
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Tacere...
Iti amintesti cum erai mereu prezenta in visele mele? Asteptand pentru un raspuns realizez ca tot ceea ce ramane acum este scrumul trairilor mele, scrum ramas in urma ta precum aerul proaspat de dupa ploaie. Si inteleg ca toate framantarile mele ajung la o singura concluzie. Am trait un vis pana acum si tot ce-mi ramane de facut este sa traiesc din amintiri. Dar oare imi pot continua viata cand stiu ca undeva, candva am trait unul pentru celalalt? Pacat ca unul dintre cele mai mari conflicte interioare din viata mea este acela dintre om si timp, caci timpul nu asteapta dupa noi, timpul este nemilos. Maine n-o sa mai fim si tot ce va ramane va fi amintirea ta.
Propria mea inchisoare, unde fiecare lucru poarta amintirea ta si povara trairilor mele copilaresti. Niciodata un moft, totdeauna iubire pura. Si cu toate acestea, nu reusesc sa inteleg ca asa a fost sa fie, ca nimic nu dureaza la nesfarsit, insa continui sa cred ca iubirea supravietuieste mortii in eternitate.
Deja am vorbit. Nici un cuvant, nici o minciuna, nici o lacrima. Nimic sa te mai salveze de privirea mea. Nu mai e nimic de spus, pleaca, inima mea e franta. Nu vreau sa mai stiu nimic, de promisiunile facute. Si ce intensifica sentimentele mai tare decat departarea? Oare nu realizezi cat de mult imi lipsesti?
Ti-e frica? Mie nu mi-a fost frica? N-am avut nevoie de intelegere? Ba da. Dar n-am gasit-o la tine. La tine gaseam doar niste scuze infantile pentru a nu mai vorbi sau cateva glume menite sa ma faca sa zambesc. Oare stii ce e in sufletul meu? In mintea mea? Stii tu ce haos ai provocat? Niciodata n-am avut nevoie de cuvinte, am avut nevoie doar de tine, sa fii langa mine.. Acum sa-ti mai zic ceva…Te iubesc.
Propria mea inchisoare, unde fiecare lucru poarta amintirea ta si povara trairilor mele copilaresti. Niciodata un moft, totdeauna iubire pura. Si cu toate acestea, nu reusesc sa inteleg ca asa a fost sa fie, ca nimic nu dureaza la nesfarsit, insa continui sa cred ca iubirea supravietuieste mortii in eternitate.
Deja am vorbit. Nici un cuvant, nici o minciuna, nici o lacrima. Nimic sa te mai salveze de privirea mea. Nu mai e nimic de spus, pleaca, inima mea e franta. Nu vreau sa mai stiu nimic, de promisiunile facute. Si ce intensifica sentimentele mai tare decat departarea? Oare nu realizezi cat de mult imi lipsesti?
Ti-e frica? Mie nu mi-a fost frica? N-am avut nevoie de intelegere? Ba da. Dar n-am gasit-o la tine. La tine gaseam doar niste scuze infantile pentru a nu mai vorbi sau cateva glume menite sa ma faca sa zambesc. Oare stii ce e in sufletul meu? In mintea mea? Stii tu ce haos ai provocat? Niciodata n-am avut nevoie de cuvinte, am avut nevoie doar de tine, sa fii langa mine.. Acum sa-ti mai zic ceva…Te iubesc.
vineri, 6 noiembrie 2009
Valul meu...
Ai fost un val, iar eu o stanca. Tu m-ai iubit si te-ai rotit in jurul meu, te-ai indragostit de formele mele inegale, m-ai imbratisat cu bratele tale albe, inspumate, m-ai implorat sa vin cu tine, in lumea ta de ape agitate, sa-ti simt miscarea unduitoare a valurilor ce m-au atins.
Atat ai spumegat si m-ai iubit, tu valul meu, m-ai rupt de stanca mama si m-ai luat in bratele tale si m-ai inecat in apa tulbure, incat nu ma mai vede lumina zilei. Sunt pe fundul apei, unde e liniste, dar eu vreau tulburarea ta, jocul, ameteala din bratele tale, sa ma faci sa visez frumos.Dar nu, tu ai plecat in cautarea altei stanci, sa o infasori asa cum ai facut cu mine. De mine ai uitat, de fapt eu acum, sunt doar o gramada de pietre pe fundul marii tale.
Sa nu ma-ntrebi, iubita mea, daca sunt fericit sau mi-e bine, sa nu ma-ntrebi daca sunt trist si de ce, sa nu ma-ntrebi daca pe cer ii soare, sau daca vreau sa mai zambesc. Sa nu ma-ntrebi ce am de gand, daca mi-e greu in lipsa ta, daca mi-e dor, daca te mai iubesc, daca mai plang dupa tine, sau daca ma doare.
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund, cu sufletul bland ca-ntotdeauna. Sa stii ca in lipsa ta mi-e greu, iubire, caci TE IUBESC, traiesc din amintirea ta, mi-e dor de tine de simt ca mor. In noapte lacrima-mi ascund si plang de dorul tau, adorm cu tine in gand, de dragul tau visez si imi apari in vis mereu, de parca-auzi strigarea mea.
Ce-i suferinta ?--dorul meu. Ce e tristetea ?--viata mea. Daca zambesc,o fac prin lacrimi, daca privesc, nu-s ochii mei, caci nu mai am lumina. Nu stiu, nu vad daca e soare, nimic acum nu are rost, ma doare fiecare secunda fara tine, pentru ca a fost frumos sa te visez.
Atat ai spumegat si m-ai iubit, tu valul meu, m-ai rupt de stanca mama si m-ai luat in bratele tale si m-ai inecat in apa tulbure, incat nu ma mai vede lumina zilei. Sunt pe fundul apei, unde e liniste, dar eu vreau tulburarea ta, jocul, ameteala din bratele tale, sa ma faci sa visez frumos.Dar nu, tu ai plecat in cautarea altei stanci, sa o infasori asa cum ai facut cu mine. De mine ai uitat, de fapt eu acum, sunt doar o gramada de pietre pe fundul marii tale.
Sa nu ma-ntrebi, iubita mea, daca sunt fericit sau mi-e bine, sa nu ma-ntrebi daca sunt trist si de ce, sa nu ma-ntrebi daca pe cer ii soare, sau daca vreau sa mai zambesc. Sa nu ma-ntrebi ce am de gand, daca mi-e greu in lipsa ta, daca mi-e dor, daca te mai iubesc, daca mai plang dupa tine, sau daca ma doare.
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund, cu sufletul bland ca-ntotdeauna. Sa stii ca in lipsa ta mi-e greu, iubire, caci TE IUBESC, traiesc din amintirea ta, mi-e dor de tine de simt ca mor. In noapte lacrima-mi ascund si plang de dorul tau, adorm cu tine in gand, de dragul tau visez si imi apari in vis mereu, de parca-auzi strigarea mea.
Ce-i suferinta ?--dorul meu. Ce e tristetea ?--viata mea. Daca zambesc,o fac prin lacrimi, daca privesc, nu-s ochii mei, caci nu mai am lumina. Nu stiu, nu vad daca e soare, nimic acum nu are rost, ma doare fiecare secunda fara tine, pentru ca a fost frumos sa te visez.
joi, 5 noiembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
Nu mai...
Nu o sa inteleg vreodata niciodata de ce mi-ai calcat sentimentele in picioare, de ce ai strigat sus si tare ca vrei sa fi iubita, ca ai suferit destul sa fi singura. Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge sa fiu mintit, de cea pe care o iubesc cel mai mult. N-am stiut nici macar ca doare atat de mult. Si vine totusi un timp cand inima iti sangereaza de ranile produse de tradare. Acest tip de tradare ii poate rani doar oamenii care iubesc cu adevarat.
In viata simti nevoia pasilor in doi, iar acestia se fac in acelasi timp, cu credinta si sinceritate. Merita oare sa calci in picioare suflete nevinovate ? Tu nu ai suflet ? Nu te apasa constiinta ? Atunci cand roata se invarteste si patesti si tu ceea ce mi-ai facut tu mie, o sa simti cat doare si o sa te intrebi de ce .Caci ceea ce semeni, aia culegi, semeni vant si culegi furtuna !
Pentru ca in lumea asta mare si nebanuit de murdara, sunt multi cei care-si fac cruce, cei care pasesc in Casa Domnului, dar care se duc acolo doar ca sa se roage de iertarea pacatelor si apoi cu nonsalanta, continua sa faca aceleasi pacate sau altele, poate mai mari.
Tristete. Povestea se repeta. Intrebari fara raspuns. De ce acum? De ce tu? De ce eu? Cu ce am gresit? E vina mea. Nu vreau aripi noi, nu vreau sa ma umplu de praful amintirilor. Dar e prea tarziu. Deja s-a spus totul. Si acum sunt cuvinte purtate de vant. Si eu ce fac? Imi plang de mila, si ma mai intreb de ce. Uite de.asta. Ca nu am avut puterea sa zic nu la timp, ca am fost orbit de ideea de a zbura, ca nu pot sa trec peste tine, de cea pe care o iubesc. Revenim la iubire? NU mai. NU mai pot. E prea MULT pentru mine acum.
In viata simti nevoia pasilor in doi, iar acestia se fac in acelasi timp, cu credinta si sinceritate. Merita oare sa calci in picioare suflete nevinovate ? Tu nu ai suflet ? Nu te apasa constiinta ? Atunci cand roata se invarteste si patesti si tu ceea ce mi-ai facut tu mie, o sa simti cat doare si o sa te intrebi de ce .Caci ceea ce semeni, aia culegi, semeni vant si culegi furtuna !
Pentru ca in lumea asta mare si nebanuit de murdara, sunt multi cei care-si fac cruce, cei care pasesc in Casa Domnului, dar care se duc acolo doar ca sa se roage de iertarea pacatelor si apoi cu nonsalanta, continua sa faca aceleasi pacate sau altele, poate mai mari.
Tristete. Povestea se repeta. Intrebari fara raspuns. De ce acum? De ce tu? De ce eu? Cu ce am gresit? E vina mea. Nu vreau aripi noi, nu vreau sa ma umplu de praful amintirilor. Dar e prea tarziu. Deja s-a spus totul. Si acum sunt cuvinte purtate de vant. Si eu ce fac? Imi plang de mila, si ma mai intreb de ce. Uite de.asta. Ca nu am avut puterea sa zic nu la timp, ca am fost orbit de ideea de a zbura, ca nu pot sa trec peste tine, de cea pe care o iubesc. Revenim la iubire? NU mai. NU mai pot. E prea MULT pentru mine acum.
luni, 2 noiembrie 2009
Tie...
As vrea sa pot da timpul inapoi, dar e imposibil, as vrea sa-ti fi spun cat de mult te iubesc, as vrea sa stii ca am renuntat la tine, pentru ca nu mai pot trai in nebunia asta, ceea ce vrei tu eu nu pot sa mai accept.
Doamne cat as vrea sa fiu eu cel care va fi in bratele tale in seara asta, dar nu, eu nu am dreptul sa simt ca sta timpul in loc, iar tu sa fii sursa de lumina a vietii mele. Pentru mine esti doar o flacara de lumanare, care se stinge la fiecare adiere de vant. Eu nu am dreptul la fericire. Tu doar imi dai dreptul sa fiu un acrobat, sa merg pe sarma subtire, care se poate rupe oricand sub greutatea mea.
Voi ramane cu speranta ca intr-o zi macar din intamplare te voi vedea pe strada si imi voi bucura ochii. Probabil vei fi cu altcineva dar asa cum ti-am zis, eu nu o sa te uit!! O sa te iubesc la infinit, pana cand nu voi mai avea dreptul la viata, pana cand pleoapele mele se vor lipi pentru totdeauna.
Imi e asa de dor de tine, dar e prea tarziu pentru regrete, mi-am jucat ultima carte, cartea renuntarii la tine Si acum cu inima zdrobita te caut: IN TOATE PERSOANELE PE CARE LE INTALNESC. Iubirea e totul si pana la sfarsitul vietii va fi tot ce am avut mai de pret.
Imi pare rau ca nu ai putut sa vezi cat de mult te-am iubit si cat te iubesc ..... si imi doresc sincer pentru tine ca intr-o zi sa iubesti asa cum te-am iubit eu, sa nu-ti ajunga aerul pe care il respiri si sa crezi ca plamanii tai sunt mult prea mari pentru oxigenul de pe Pamant.
Doamne cat as vrea sa fiu eu cel care va fi in bratele tale in seara asta, dar nu, eu nu am dreptul sa simt ca sta timpul in loc, iar tu sa fii sursa de lumina a vietii mele. Pentru mine esti doar o flacara de lumanare, care se stinge la fiecare adiere de vant. Eu nu am dreptul la fericire. Tu doar imi dai dreptul sa fiu un acrobat, sa merg pe sarma subtire, care se poate rupe oricand sub greutatea mea.
Voi ramane cu speranta ca intr-o zi macar din intamplare te voi vedea pe strada si imi voi bucura ochii. Probabil vei fi cu altcineva dar asa cum ti-am zis, eu nu o sa te uit!! O sa te iubesc la infinit, pana cand nu voi mai avea dreptul la viata, pana cand pleoapele mele se vor lipi pentru totdeauna.
Imi e asa de dor de tine, dar e prea tarziu pentru regrete, mi-am jucat ultima carte, cartea renuntarii la tine Si acum cu inima zdrobita te caut: IN TOATE PERSOANELE PE CARE LE INTALNESC. Iubirea e totul si pana la sfarsitul vietii va fi tot ce am avut mai de pret.
Imi pare rau ca nu ai putut sa vezi cat de mult te-am iubit si cat te iubesc ..... si imi doresc sincer pentru tine ca intr-o zi sa iubesti asa cum te-am iubit eu, sa nu-ti ajunga aerul pe care il respiri si sa crezi ca plamanii tai sunt mult prea mari pentru oxigenul de pe Pamant.
duminică, 1 noiembrie 2009
DEDICATE TIE
Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte, ci sunt bucati din suflet si minte. Intinde mana si-o sa-ti pun in palma sufletul meu in furtuna calma. Inchisa intr-o raza de soare, uite-mi INOCENTA, vezi sa tiiminte cum moare. Rup tacerea, sparg peretii cu care-mi impartaseam secretele si-ti dau tie calitatile ca sa elimin defectele, oricum vietii nu-i poti opri efectele.
Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele in locul tau. Ca sa te-ajut iti dau esenta mea, slabiciunea si forta mea, intunericul si torta mea si sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi si tu nu trebuie sa ingheti cu ele !!! Lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta, s-ar putea sa te mire, dar dragostea NU-I o lupta.
Sunt un visator. Ma zbat intre vis si realitate. Sunt tinut captiv de propriile mele vise. Poate varsta e de vina, sau poate nu sunt eu destul de puternic sa infrunt cruda realitate si prefer sa fiu doar eu cu mine, in lumea mea de basme. Din fericire, se gaseste intotdeauna cineva care sa ma “ciupeasca” si sa ma aduca iar cu picioarele pe pamant si asa retraiesc “over and over” aceasi dezamagire… ca a fost doar un VIS, ca toate lucrurile frumoase nu pot exista decat in imaginatia mea.
Am o imaginatie bogata care ma ajuta sa simt ce altii nici macar nu-si imagineaza ca ar putea exista, dar cu cat visul este mai “maret” cu atat dezamagirea este mai puternica. Am dorinte, care ma ajuta zi de zi sa visez. Am sperante si asteptari… dar NU mai am putere. Nici de a visa, nici de a infrunta realitatea in continuare.
Nu e departe momentul cand voi termina aceste randuri, iar pe ultimul voi scrie “Dedicate tie”… da, TIE !! Imi trec mii de idei pe secunda. Mii de sentimente, de amintiri. Si toate, cu “A FOST ODATA” inainte ! Poate.. voi trece peste. Poate nu. God knows ! Te iubesc si nu pot schimba asta, pentru ca nu mai am putere.
Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele in locul tau. Ca sa te-ajut iti dau esenta mea, slabiciunea si forta mea, intunericul si torta mea si sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi si tu nu trebuie sa ingheti cu ele !!! Lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta, s-ar putea sa te mire, dar dragostea NU-I o lupta.
Sunt un visator. Ma zbat intre vis si realitate. Sunt tinut captiv de propriile mele vise. Poate varsta e de vina, sau poate nu sunt eu destul de puternic sa infrunt cruda realitate si prefer sa fiu doar eu cu mine, in lumea mea de basme. Din fericire, se gaseste intotdeauna cineva care sa ma “ciupeasca” si sa ma aduca iar cu picioarele pe pamant si asa retraiesc “over and over” aceasi dezamagire… ca a fost doar un VIS, ca toate lucrurile frumoase nu pot exista decat in imaginatia mea.
Am o imaginatie bogata care ma ajuta sa simt ce altii nici macar nu-si imagineaza ca ar putea exista, dar cu cat visul este mai “maret” cu atat dezamagirea este mai puternica. Am dorinte, care ma ajuta zi de zi sa visez. Am sperante si asteptari… dar NU mai am putere. Nici de a visa, nici de a infrunta realitatea in continuare.
Nu e departe momentul cand voi termina aceste randuri, iar pe ultimul voi scrie “Dedicate tie”… da, TIE !! Imi trec mii de idei pe secunda. Mii de sentimente, de amintiri. Si toate, cu “A FOST ODATA” inainte ! Poate.. voi trece peste. Poate nu. God knows ! Te iubesc si nu pot schimba asta, pentru ca nu mai am putere.
luni, 26 octombrie 2009
Fata il intreaba pe un baiat: Iti plac?''El a raspuns:''Nu''
Ea la intrebat:''Ma gasesti draguta?'' El a raspuns:''Nu''
Ea la intrebat:''Ma aflu în inima ta?''El a raspuns:''Nu''
Pentru de ultima data, ea la intrebat:''Daca plec, vei plange dupa mine?'' El a raspuns:''Nu''
Ea trista a plecat .
Si atunci el o prins-o de mina, spunandu-i:''Eu nu te plac, eu te iubesc. Nu te gasesc draguta, te gasesc superba. Tu nu esti in inima mea, tu esti însăşi inima mea. Eu nu voi plinge dupa tine daca pleci, eu voi muri dupa tine.''
Ea la intrebat:''Ma gasesti draguta?'' El a raspuns:''Nu''
Ea la intrebat:''Ma aflu în inima ta?''El a raspuns:''Nu''
Pentru de ultima data, ea la intrebat:''Daca plec, vei plange dupa mine?'' El a raspuns:''Nu''
Ea trista a plecat .
Si atunci el o prins-o de mina, spunandu-i:''Eu nu te plac, eu te iubesc. Nu te gasesc draguta, te gasesc superba. Tu nu esti in inima mea, tu esti însăşi inima mea. Eu nu voi plinge dupa tine daca pleci, eu voi muri dupa tine.''
Cat as vrea...
Ce ar fi daca mi-as lua inima in dinti si le-as spune tuturor ca existi in fiecare gura de aer pe care o inspir, in fiecare por de suflet?! Cand uit sa respir si eu ma intreb daca esti, dar stiu ca esti. Esti acolo in mine cu toata fiinta ta, dar taci. tu nu stii sa vorbesti. Stii doar sa existi.
Cand e liniste aud venind din suflet o melodie…melodia mea preferata. Imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea...danseaza… danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori..., cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare… As vrea sa nu te aud. Chiar as vrea… dar te aud si incerc sa te desenez cu toata fiinta mea… te conturez incet pe tine...un TU imaginar…Cu ochii inchisi intind mainile si te modelez… sub palmele mele te nasti a nu stiu cata oara. iti conturez parul, fruntea, urechile, ochii, nasul, barbia, buzele, umerii. Aici m-am oprit putin, fara sa vreau lacrima mi s-a asezat cuminte pe umarul tau…esti aici, se aude o inima… nu e a ta… e a mea de data asta… ma ridic si plang.
In linistea noastra noi nu suntem singuri… "nu suntem singuri!!!" - imi rasuna din nou si din nou… plang… ma opresc si respir adanc… la urma urmei oricat te-as iubi doare zona inimii constiinta imi spune mereu cine sunt... mie de ce trebuie mereu sa-mi pese???... de ce???
Cand e liniste aud venind din suflet o melodie…melodia mea preferata. Imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea...danseaza… danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori..., cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare… As vrea sa nu te aud. Chiar as vrea… dar te aud si incerc sa te desenez cu toata fiinta mea… te conturez incet pe tine...un TU imaginar…Cu ochii inchisi intind mainile si te modelez… sub palmele mele te nasti a nu stiu cata oara. iti conturez parul, fruntea, urechile, ochii, nasul, barbia, buzele, umerii. Aici m-am oprit putin, fara sa vreau lacrima mi s-a asezat cuminte pe umarul tau…esti aici, se aude o inima… nu e a ta… e a mea de data asta… ma ridic si plang.
In linistea noastra noi nu suntem singuri… "nu suntem singuri!!!" - imi rasuna din nou si din nou… plang… ma opresc si respir adanc… la urma urmei oricat te-as iubi doare zona inimii constiinta imi spune mereu cine sunt... mie de ce trebuie mereu sa-mi pese???... de ce???
vineri, 23 octombrie 2009
Pentru tine....din nou...
N-ai sa mai simti niciodata incorsetarea iubirii mele nici macar in vise…de aici au aparut multe dintre greselile mele, din dorinta de lucruri concrete, ori acestea de la tine nu le pot avea niciodata. Poate ca e mult spus greseli, pentru ca nu-mi pare rau decat de ceea ce n-am putut trai cu tine. Este mult prea multa durere si nici un suflet de om nu merita sa o suporte.
Elibereaza-te tu, asa cum cred ca ai facut-o de multa vreme si traieste fiecare clipa si fiecare secunda ca si pana acum, cu forta si pasiune. Traieste tu si pentru mine…chiar si acolo unde toate s-au transformat in jumatati de masura, acceptabile doar din dorinta de supravietuire si de a trece demn prin existenta asta. Dar sa nu ma mai intrebi vreodata ce ma anume doare ca n-as stii sa-ti raspund exact…si nici ce ma mai tine legat de tine…Atat de mult a trecut de cand am scris primul poem…despre ploi si toamna …si despre tone de iubire, toxica, ametitoare, magnetizanta…
Imi este atat de dor de tine, de gandurile tale ascunse in vorbe ascutite. Da, mi-e cumplit de dor de tine si te doresc la fel de tare cum tanjeste pamantul asta pustiit dupa un strop de ploaie sau dupa o raza de soare. Mi-e dor de stangaciile tale si de zambetul tau strengaresc. Mi-as da jumatate din viata sa stau o data la tine in brate si sa iti simt inima batand langa a mea si sa respir in mine fiecare sarutare si atingere. Sa tii minte ca asa voi simti mereu, indiferent in ce timp, anotimp sau dimensiune ne-am afla.
E tarziu si vine vremea plecarii. Noapte buna, iubirea mea.
Elibereaza-te tu, asa cum cred ca ai facut-o de multa vreme si traieste fiecare clipa si fiecare secunda ca si pana acum, cu forta si pasiune. Traieste tu si pentru mine…chiar si acolo unde toate s-au transformat in jumatati de masura, acceptabile doar din dorinta de supravietuire si de a trece demn prin existenta asta. Dar sa nu ma mai intrebi vreodata ce ma anume doare ca n-as stii sa-ti raspund exact…si nici ce ma mai tine legat de tine…Atat de mult a trecut de cand am scris primul poem…despre ploi si toamna …si despre tone de iubire, toxica, ametitoare, magnetizanta…
Imi este atat de dor de tine, de gandurile tale ascunse in vorbe ascutite. Da, mi-e cumplit de dor de tine si te doresc la fel de tare cum tanjeste pamantul asta pustiit dupa un strop de ploaie sau dupa o raza de soare. Mi-e dor de stangaciile tale si de zambetul tau strengaresc. Mi-as da jumatate din viata sa stau o data la tine in brate si sa iti simt inima batand langa a mea si sa respir in mine fiecare sarutare si atingere. Sa tii minte ca asa voi simti mereu, indiferent in ce timp, anotimp sau dimensiune ne-am afla.
E tarziu si vine vremea plecarii. Noapte buna, iubirea mea.
joi, 22 octombrie 2009
Pentru tine.....
Toti spun ca timpul le vindeca pe toate si ca uitarea isi asterne pasii peste o mare iubire, incetul cu incetul. Inca nu ma simt in stare sa rumeg ideea aceasta pentru ca ma face sa ma simt ca un porumbel care si-a prins aripa intr-o sarma ghimpata pusa de oameni special ca el sa inteleaga prin durere si moarte sensul vietii.
Ai stiut vreodata ca tremur din toate incheieturile cand vorbesc cu tine si despre tine, de prea multa traire si emotie si ca inima imi bate atat de nebuneste incat mi-e greu sa respir, sa te respir, chiar si acum dupa atata timp? Dar vreau sa traiesc pana la capat toata aceasta nebunie, boala, iubire, spune-i cum vrei tu, in tacere, acolo de unde nimeni nu mi te poate lua, in cele mai ascunse unghere ale sufletului meu.
Stau si ma gandesc, de stii oare, ca esti singura care m-a ingenunchiat, facandu-ma "sa uit" de mine, facandu-ma sa nu mai pot respira alt aer si alta iubire. Irepetabila plecaciune pe care mi-as fi dorit s-o simti ca pe o petala de liliac alb scuturat de noroaiele lumii intregi, stransa pentru o secunda in causul palmei tale.
Am asteptat confirmari ce n-au venit niciodata, am avut indoieli si azi nestinse si m-am lasat prada neputintelor, dar de un lucru am fost intotdeauna sigur…de ceea ce insemni tu pentru mine. Nu mai pot sa traiesc o alta iubire cu nimeni altcineva la intensitatea si durerea pe care am simtit-o pentru si cu tine, dar vreau sa stii c-am inteles sa te eliberez de ea.
Ai stiut vreodata ca tremur din toate incheieturile cand vorbesc cu tine si despre tine, de prea multa traire si emotie si ca inima imi bate atat de nebuneste incat mi-e greu sa respir, sa te respir, chiar si acum dupa atata timp? Dar vreau sa traiesc pana la capat toata aceasta nebunie, boala, iubire, spune-i cum vrei tu, in tacere, acolo de unde nimeni nu mi te poate lua, in cele mai ascunse unghere ale sufletului meu.
Stau si ma gandesc, de stii oare, ca esti singura care m-a ingenunchiat, facandu-ma "sa uit" de mine, facandu-ma sa nu mai pot respira alt aer si alta iubire. Irepetabila plecaciune pe care mi-as fi dorit s-o simti ca pe o petala de liliac alb scuturat de noroaiele lumii intregi, stransa pentru o secunda in causul palmei tale.
Am asteptat confirmari ce n-au venit niciodata, am avut indoieli si azi nestinse si m-am lasat prada neputintelor, dar de un lucru am fost intotdeauna sigur…de ceea ce insemni tu pentru mine. Nu mai pot sa traiesc o alta iubire cu nimeni altcineva la intensitatea si durerea pe care am simtit-o pentru si cu tine, dar vreau sa stii c-am inteles sa te eliberez de ea.
marți, 20 octombrie 2009
FII ATENT...
Azi mi-am amintit de Doru Davidovici. De fapt, mi-au sunat toata ziua in minte versuri... abia apoi mi-am dat seama ca sunt ale lui.
Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău, tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
În secolul nostru motorizat...
Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Să facem totdeauna ce-am vrea.
Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Să risipim
Orzul pe gâşte
Şi pâinea albă pe oi
(Ultima fărâmă, ştii bine
Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
Face parte din a fi tare).
Fii atent cum te dai, fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.
Doru Davidovici, un om deosebit despre care mult prea putini stiu...prin vocea de peste timp a lui sa multumim ingerilor aviatori de acolo din Cer...
Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău, tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
În secolul nostru motorizat...
Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Să facem totdeauna ce-am vrea.
Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Să risipim
Orzul pe gâşte
Şi pâinea albă pe oi
(Ultima fărâmă, ştii bine
Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
Face parte din a fi tare).
Fii atent cum te dai, fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.
Doru Davidovici, un om deosebit despre care mult prea putini stiu...prin vocea de peste timp a lui sa multumim ingerilor aviatori de acolo din Cer...
luni, 19 octombrie 2009
Raneste-ma
Raneste-ma. Ce mai conteaza o sageata in plus, pe langa sutele de sageti care stau infipte in inima mea. Ce mai conteaza un strop de sange care curge, pe langa suvoiul care deja s-a scurs. Oricum nu mai e prea mult si se va termina. Nu va mai fi nici un strop si atunci totul se va fi terminat.
Sufletul meu incearca sa iasa la lumina. Nu reuseste.. E cuprins de singuratate si e confuz, nu stie cum sa reactioneze. In jurul lui simte doar caldura flacarilor, s-au deschis rani adanci si ard fara oprire.. Simte pe obraji lacrimi fierbinti. Nu le poate stapani. Isi ridica bratele, incearca sa iasa din tristetea ce-l inconjoara. Ingenuncheaza.. se simte slabit, simte ca i-a venit sfarsitul, nu mai suporta.
Incearca sa strige, isi aude ecoul cum se pierde departe, il cuprinde disperarea, incepe sa tremure, simte de parca se imbolnaveste, de parca innebuneste de atata durere.. incearca sa se calmeze.. isi acopera urechile cu palmele si inchide ochii, sfarsind siroaiele de lacrimi.. ramane asa.. isi curata mintea de ganduri... vrea sa uite totul.. si asteapta ca timpul sa-l vindece..
In inima mea e furtuna, fiindca tu-mi lipsesti, dragostea mea tuna, si fulgera si-i viscol nebun, si plang caci iubirea se transforma in cenusa. A fost un vis frumos, acum nu mai este soare in viata mea, iar vantul ma raneste, ma doare, ploaia a inceput si ea si-mi aduce aminte ca am lacrimi care curg. Si stiu ca sunt doar un om. Si tac si astept si tot sper in zadar ca focul ce mistuie totul, sa se stinga dar nu se intampla… arde mocnit, tacut, sigur, distrugand amintiri, clipe, chipuri, lasand in urma doar un morman de cenusa Acum incerc sa zambesc, trist, dar zambesc…si o lacrima isi face loc pe obrazul meu, sapand santuri adanci, precum o apa sarata ce incearca sa ude pamantul.
Sufletul meu incearca sa iasa la lumina. Nu reuseste.. E cuprins de singuratate si e confuz, nu stie cum sa reactioneze. In jurul lui simte doar caldura flacarilor, s-au deschis rani adanci si ard fara oprire.. Simte pe obraji lacrimi fierbinti. Nu le poate stapani. Isi ridica bratele, incearca sa iasa din tristetea ce-l inconjoara. Ingenuncheaza.. se simte slabit, simte ca i-a venit sfarsitul, nu mai suporta.
Incearca sa strige, isi aude ecoul cum se pierde departe, il cuprinde disperarea, incepe sa tremure, simte de parca se imbolnaveste, de parca innebuneste de atata durere.. incearca sa se calmeze.. isi acopera urechile cu palmele si inchide ochii, sfarsind siroaiele de lacrimi.. ramane asa.. isi curata mintea de ganduri... vrea sa uite totul.. si asteapta ca timpul sa-l vindece..
In inima mea e furtuna, fiindca tu-mi lipsesti, dragostea mea tuna, si fulgera si-i viscol nebun, si plang caci iubirea se transforma in cenusa. A fost un vis frumos, acum nu mai este soare in viata mea, iar vantul ma raneste, ma doare, ploaia a inceput si ea si-mi aduce aminte ca am lacrimi care curg. Si stiu ca sunt doar un om. Si tac si astept si tot sper in zadar ca focul ce mistuie totul, sa se stinga dar nu se intampla… arde mocnit, tacut, sigur, distrugand amintiri, clipe, chipuri, lasand in urma doar un morman de cenusa Acum incerc sa zambesc, trist, dar zambesc…si o lacrima isi face loc pe obrazul meu, sapand santuri adanci, precum o apa sarata ce incearca sa ude pamantul.
duminică, 18 octombrie 2009
Cand va priviti, faceti-o cu dragoste....
Multe suflete perechi se intalnesc fara ca scopul lor sa fie mariajul si cinci copii. Nu e indicat sa tragi de o relatie. Ci doar sa faci tot ce sufletul tau simte. E bine sa decelezi intre ce simte sufletul tau si ce simte vointa ta! Ca sa fii convins ca ai ales din centrul fiintei tale trebuie mai intai sa-ti cunosti acest centru. A iubi pe cineva nu inseamna a-i vrea binele daca el nu si-l vrea. Ci a accepta ca el are dreptul sa fie si inalt si mic. Asa cum tu ai dreptul sa stai sau sa pleci de langa el. Poti face multe lucruri pentru un om.Pana in punctul in care nu te tradezi pe tine.
Cand stii ca te tradezi?...... Cand suferi?
Nu, putem suferi din orgoliu si nu din acel MINE care indica esenta fiintei. Deci atunci cand iti pierzi sufletul, cand nu mai stii cine esti atunci risti sa iubesti mai mult din inertie si sa incarci iubirea cu povara de a te rupe pe tine de TINE. Si nu poti arunca in carca nici unui iubit/iubite povara de a te aduce in punctul tradarii de sine.
E iubirea oarba? Nu. Poate pasiunea. Iubirea deschide canalele intelegerii, cunoasterii - uneori vazand ce altii nu vad si poate niciodata nu va fi manifestat - lumina din iubit/iubita.
Cand stii ca te tradezi?...... Cand suferi?
Nu, putem suferi din orgoliu si nu din acel MINE care indica esenta fiintei. Deci atunci cand iti pierzi sufletul, cand nu mai stii cine esti atunci risti sa iubesti mai mult din inertie si sa incarci iubirea cu povara de a te rupe pe tine de TINE. Si nu poti arunca in carca nici unui iubit/iubite povara de a te aduce in punctul tradarii de sine.
E iubirea oarba? Nu. Poate pasiunea. Iubirea deschide canalele intelegerii, cunoasterii - uneori vazand ce altii nu vad si poate niciodata nu va fi manifestat - lumina din iubit/iubita.
de ce o patesc... iar si iar...?
A fost odata o fata oarba care se ura pe sine pt ca era oarba.Ura pe toata lumea in afara de prietenul ei.Intr-o zi fata a spus ca,daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu prietenul ei.Intr-o zi norocoasa cineva i-a dat o pereche de ochi.Atunci ea a vazut totul,o lume plina de farmec,un nou inceput....dar nu in ultimul rand si pe prietenul ei.Acesta apoi a intrebat-o:"Acum ca poti vedea,te mariti cu mine?"fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei e orb si i-a spus:"Imi pare rau dar nu ma pot marita cu tine,pt k esti orb".prietenul ei a plecat plangand si i-a spus:"Te rog sa ai grija de ochii mei....
Si-mi aduc aminte de clipul urmator:
Kiss-Because I'm a Girl
Si-mi aduc aminte de clipul urmator:
Kiss-Because I'm a Girl
marți, 13 octombrie 2009
SUN TALPA CARE ITI SARUTA UMBRA
Sunt ochii care vegheaza infinitul din tine…sunt cuvantul nespus si gestul abia indraznind sa se ridice spre albastru infinit. Sunt prelungirea sangelui tau care curge doar prin mine...Sunt pleoapa care iti inchide universul...Sunt mana cu care mangai stelele…Sunt gandul de seara gemand de patimi nestiute...
Sunt talpa care iti saruta umbra...de dor, sunt...atat de TU incat sufletele noastre se ineaca in acelasi abis de lumina...Sunt cantecul de cocori ramasi in toamna asta uitata de lume...Sunt samburele tau de adevar sau... de otrava...Sunt gustul buzelor tale... dulci-amarui..sunt minunea nascuta in palma ta intinsa pentru ultima oara la marginea de drum...a vietii iubirii, sunt eu, un biet muritor care si-a dorit iubirea. S-a ales cu clipe prelungite cu dor, cu durere, cu secunde ce devin tot mai des…amintiri…
Clipe care trec, clipe care isi ard ecoul in gesturi de ieri, de maine…Adieri de liliac alb, pe suflete, gustul buzelor tale uitat pe o margine de vis…Nopti cu stele atat de calde incat ploua cu liniste…Mirare in ochi, chemari in tacere, tremur pe pleoape… maini intinse…spre tine.
Imi este plecare si-mi este si vant…si nesomn si mi-este departe de tine si frig, si mi-e pustiu, unde esti ? Mie sete si iar imi e dor, mi-e rana de cantec in gand, mi-e frica…si-mi este si... nor de ploi prea albastre plangand.
luni, 12 octombrie 2009
duminică, 11 octombrie 2009
de ce intotdeauna cand iubesti trebuie sa suferi?
Spune, de ce intotdeauna cand iubesti trebuie sa suferi? De ce e asa de impletita dragostea cu suferinta?’ Sa fie oare dragostea impletita cu suferinta? Suferinta pentru ce? Ce te face sa suferi?
Oare suferintza asta nu e mai degraba strans legata de asteptarile noastre? De faptul ca ne imaginam dragostea celuilalt, fie iubit/iubita, intr-un anumit fel, de multe ori dupa’chipul si asemanarea’noastra? Oare nu aici e dilema? Ce inseamna sa te lasi iubit? Oare nu inseamna sa il lasi pe celalalt sa-si manifeste dragostea asa cum vrea sau cum poate sau Iubirea, cum o simt eu…. Cred ca vine la pachet mai degraba cu acceptarea si ingaduinta. Cred ca a iubi inseamna mai intai sa te daruiesti, pe tine, la infinit, indiferent de reactia si atitudinea celuilalt.......
Oare suferintza asta nu e mai degraba strans legata de asteptarile noastre? De faptul ca ne imaginam dragostea celuilalt, fie iubit/iubita, intr-un anumit fel, de multe ori dupa’chipul si asemanarea’noastra? Oare nu aici e dilema? Ce inseamna sa te lasi iubit? Oare nu inseamna sa il lasi pe celalalt sa-si manifeste dragostea asa cum vrea sau cum poate sau Iubirea, cum o simt eu…. Cred ca vine la pachet mai degraba cu acceptarea si ingaduinta. Cred ca a iubi inseamna mai intai sa te daruiesti, pe tine, la infinit, indiferent de reactia si atitudinea celuilalt.......
Cine sunt eu....?
Adesea sunt intrebat daca sunt real si ce sunt.....
Sunt un barbat obisnuit. Ochii mei nu se scalda in vreo culoare deosebita, sunt de culoare caprui spre negru. Trupul meu arata ca al celorlalti barbati si nu ne despart ca infatisare decat niste fasii de materiale, niste vise, un univers interior.
Nu pot schimba lumea asa cum as vrea, pot doar sa o las sa ma schimbe dupa cum vrea ea. Nu mai pot sa redevin copil si nici sa fiu naiv ca sufletul sau. Nu stiu sa fac o femeie sa ma considere viata ei, dar o iubesc si o pun in centrul propriului univers. Am inceput sa ma maturizez si mi-a disparut dorinta de a schimba lumea. Imi doresc doar de a-mi gasi locul in lumea aceasta. Nu sa ma iubeasca toti, ci cei pe care ii iubesc eu. Nu sa ma planga posteritatea, sa ma planga cei pe care ii iubesc. M-am nascut sa nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt.
Am regrete... mii. Regrete mari, regrete mici. Exista regrete pe care le-am ingropat, regrete pe care le-am depasit, regrete pe care le-am uitat si regrete care ma vor urmari toata viata. Regretele ascund lucruri pe care am vrut sa le fac, visuri pe care am indraznit sa le tes, imprejurari in care nu am putut lupta, amintiri de care nu am putut scapa. Sunt toate acolo, pierdute prin fire impletite de memorie, intensificate cu sentimente si suflet, in fata unui univers intreg... Uneori imi doresc ca curga vreun potop sa-mi curete si sa-mi spele sufletul de regrete, ca sa pot atunci zambi senin ca un curcubeu. Suntem oameni si nu ne e dat prea mult timp sa-l irosim. Sunt pe un drum al meu, neales de nimeni, doar de mine, nestiut de nimeni, doar de mine. Las in urma toate amintirile si privesc ce sunt si ce vreau sa fiu... si plec fara regrete, fara nimic… eu, drumul si privirea mea spre ce va fi. Tanjind dupa iubire...
Privesc cerul instelat
Si luna cum rasare
In minte chipul tau curat
Aievea imi apare.
Tu esti departe si-mi lipsesti
Si-as da orice sa fii cu mine
Si la ureche sa-mi soptesti
La rau... dar si la bine.
As da ce am eu mai bun
Sa am puterea sa iti spun
Ca tot ce simt este iubire,
Ca tot ce vreau e feiricire.
Traiesc numai din amintiri
Care se spulbera cu greu,
Ele sunt doar niste trairi
Cu ele-ncet... dispar si eu.
Ma sting usor, dar nu te uit
Se-ntuneca afara
Si luna dintre stele-acum
Incepe sa ma doara.
Sunt singur in noaptea plina
Astept orice minut cu tine
Daca ai fi acum cu mine,
In jurul meu ar fi lumina.
Dar separarea ma omoara
Tu stii cat tin la tine
As vrea sa fug, sa te ajung...
Dar stau plangand afara.
Luna se-ascunde dupa nori,
Din ochii mei curge durerea
Raceala noptii ma cuprinde,
Eu ii ascult tacerea.
Insa nu vreau sa mai suspin
Nu vreau sa simt cum mor,
Desi la tine ma inchin,
Eu am un viitor.
Un viitor ce pare scurt
Dar totusi este al meu
Cu tine as vrea sa-l impart
Dar stii ca este greu.
O viata am, doar una...
Nu cer ce nu se poate
Si dintre nori parca-mi zambeste
Cu gingasie luna.
Ea ma indeamna sa mai sper
La ce este mai bine
Dar oare ce e mai frumos
Decat sa fiu cu tine?
Si luna cum rasare
In minte chipul tau curat
Aievea imi apare.
Tu esti departe si-mi lipsesti
Si-as da orice sa fii cu mine
Si la ureche sa-mi soptesti
La rau... dar si la bine.
As da ce am eu mai bun
Sa am puterea sa iti spun
Ca tot ce simt este iubire,
Ca tot ce vreau e feiricire.
Traiesc numai din amintiri
Care se spulbera cu greu,
Ele sunt doar niste trairi
Cu ele-ncet... dispar si eu.
Ma sting usor, dar nu te uit
Se-ntuneca afara
Si luna dintre stele-acum
Incepe sa ma doara.
Sunt singur in noaptea plina
Astept orice minut cu tine
Daca ai fi acum cu mine,
In jurul meu ar fi lumina.
Dar separarea ma omoara
Tu stii cat tin la tine
As vrea sa fug, sa te ajung...
Dar stau plangand afara.
Luna se-ascunde dupa nori,
Din ochii mei curge durerea
Raceala noptii ma cuprinde,
Eu ii ascult tacerea.
Insa nu vreau sa mai suspin
Nu vreau sa simt cum mor,
Desi la tine ma inchin,
Eu am un viitor.
Un viitor ce pare scurt
Dar totusi este al meu
Cu tine as vrea sa-l impart
Dar stii ca este greu.
O viata am, doar una...
Nu cer ce nu se poate
Si dintre nori parca-mi zambeste
Cu gingasie luna.
Ea ma indeamna sa mai sper
La ce este mai bine
Dar oare ce e mai frumos
Decat sa fiu cu tine?
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Rascruce....
Ce faci cand nu stii ce sa faci, desi stii ce ai de facut? Desigur lucrurile sunt atat de simple sau de complicate pe cat le facem noi insine. Dar oare le facem intr-un fel sau altul din nevoie, din nestiinta, din inertie? E mana destinului? Nu conteaza prea mult, dupa cum imi imaginez.
Ma aflu la o rascruce de drumuri. Rascrucea asta imi seamana cu o sfera, in care eu ma aflu in centrul ei, din lipsa de alta aproximare mai potrivita. Nu stiu in ce directie sa apuc, desi stiu ca orice directie ma duce in acelasi loc. Cel mai simplu ar fi sa fac un pas, oriunde, numai sa il fac. Ce este alegerea? De ce alegi ceea ce alegi si ce alegi cu adevarat? De ce ne punem atatea intrebari cand stim noi insine ca tot noi vom raspunde la ele?
Ma aflu la o rascruce de drumuri. Rascrucea asta imi seamana cu o sfera, in care eu ma aflu in centrul ei, din lipsa de alta aproximare mai potrivita. Nu stiu in ce directie sa apuc, desi stiu ca orice directie ma duce in acelasi loc. Cel mai simplu ar fi sa fac un pas, oriunde, numai sa il fac. Ce este alegerea? De ce alegi ceea ce alegi si ce alegi cu adevarat? De ce ne punem atatea intrebari cand stim noi insine ca tot noi vom raspunde la ele?
vineri, 9 octombrie 2009
Plecarea....
de Doru Davidovici
Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -
Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi
Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi
Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei
Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.
Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.
E mult mai bine aşa
Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire
Înroşindu-ţi nasul
Lăcrimându-ţi ochii
Şi schimbând întreaga ta fire
(Neîmblânzită).
Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe fată,
Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,
Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit
Face parte din lucrurile de neclintit,
Chiar între munţii care se bat cap în cap.
Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,
Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,
Priveşte
Cântăreşte
Gândeşte
O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,
Chiar dacă doare.
Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.
Pentru mult timp.
(Uneori, pentru personala vecie.)
Totdeauna se ştie
Cum începe dragostea sau o prietenie,
Cum se termină - e mai greu de aflat.
Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,
Fără să priveşti înapoi,
Din nou singur cu tine.
… Aţi fost doi.
Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -
Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi
Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi
Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei
Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.
Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.
E mult mai bine aşa
Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire
Înroşindu-ţi nasul
Lăcrimându-ţi ochii
Şi schimbând întreaga ta fire
(Neîmblânzită).
Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe fată,
Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,
Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit
Face parte din lucrurile de neclintit,
Chiar între munţii care se bat cap în cap.
Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,
Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,
Priveşte
Cântăreşte
Gândeşte
O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,
Chiar dacă doare.
Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.
Pentru mult timp.
(Uneori, pentru personala vecie.)
Totdeauna se ştie
Cum începe dragostea sau o prietenie,
Cum se termină - e mai greu de aflat.
Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,
Fără să priveşti înapoi,
Din nou singur cu tine.
… Aţi fost doi.
joi, 8 octombrie 2009
E inca prea devreme, am deschis larg ferestra, miroase a toamna si vantul adie usor, privesc dansul a celor cateva frunze ingalbenite cazute parca mult prea timpuriu. Ma simt incatusat, simt nevoia sa evadez, inchid ochii, trag aer in piept si incerc sa-mi pastrez calmul, sa nu ma pierd, strang pleoapele si incerc sa nu plang.
Las adierea sa ma cuprinda si sa ma poarte spre lumi diferite, las mirosul de toamna proaspata sa-mi patrunda simturile. Deschid brusc ochii, unde sunt? Cine sunt? Cine este cu mine? Locurile imi sunt necunoscute privirii, dar, sufletul meu le recunoaste, de parca ar trai vesnic aici. Inchid din nou ochii si ma departez de fereastra, ma ameteste aroma restului de cafea din cana. Imi este dor, imi este somn si tot ce-mi doresc acum este sa dorm, caci in visele mele ma trezesc langa tine, esti doar cu mine, traiesc doar pentru tine. In vis, suntem doar noi, tu si eu, si nu cunoastem alt sentiment decat iubirea. Adorm … visez …
Privesc in gol si ma afund in ganduri, la tot ce-a fost, la tot ce este si la tot ce ar putea sa fie. Demult, am vrut sa neg ca te iubesc, imi era teama cand lacrimi de durere imi siroiau pe obraji, imi era teama cand simteam cat te iubesc de mult, imi era teama de iubire, sau poate frica de suferinta, suferinta care ma gandeam ca o voi simti la gandul ca tu ma vei parasi. Stiam ca aici se va ajunge, dar am negat, nu am vrut sa vad adevarul, ca tu nu ai simtit niciodata ce simt eu si dovada e vie, suferinta mea si nepasarea ta.....
Las adierea sa ma cuprinda si sa ma poarte spre lumi diferite, las mirosul de toamna proaspata sa-mi patrunda simturile. Deschid brusc ochii, unde sunt? Cine sunt? Cine este cu mine? Locurile imi sunt necunoscute privirii, dar, sufletul meu le recunoaste, de parca ar trai vesnic aici. Inchid din nou ochii si ma departez de fereastra, ma ameteste aroma restului de cafea din cana. Imi este dor, imi este somn si tot ce-mi doresc acum este sa dorm, caci in visele mele ma trezesc langa tine, esti doar cu mine, traiesc doar pentru tine. In vis, suntem doar noi, tu si eu, si nu cunoastem alt sentiment decat iubirea. Adorm … visez …
Privesc in gol si ma afund in ganduri, la tot ce-a fost, la tot ce este si la tot ce ar putea sa fie. Demult, am vrut sa neg ca te iubesc, imi era teama cand lacrimi de durere imi siroiau pe obraji, imi era teama cand simteam cat te iubesc de mult, imi era teama de iubire, sau poate frica de suferinta, suferinta care ma gandeam ca o voi simti la gandul ca tu ma vei parasi. Stiam ca aici se va ajunge, dar am negat, nu am vrut sa vad adevarul, ca tu nu ai simtit niciodata ce simt eu si dovada e vie, suferinta mea si nepasarea ta.....
miercuri, 7 octombrie 2009
E tarziu...
Acum e tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos…s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusete, pe care nu am cum sa le uit vreodata. Ma intreb mereu acelasi lucru: de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi…. Daca nu suntem facuti unul pentru celalalt ... de ce ne-am intalnit? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost alesul inimii tale… De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai aceea care nu are nevoie de el?
Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita? O sa spuneti da, ei bine eu spun ca nu si sunt dovada cea mai vie ca am dreptate. Poti trai cu imaginea lor ani de zile, fara ca macar sa stii ca ochii pe care i-ai vazut sunt reali. Chiard aca nu ii vei vedea vreodata tot iti vor aduce aminte, nu se pot uita. Poate se atenueaza din claritate, dar imaginea lor iti vor ramane scrisa pe retina creierului.
Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! M-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra...Am stiut de la bun inceput ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele.
Imaginea ta imi apare in minte de multe ori, dar esti mult prea sus ca sa te pot atinge...Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti ca atunci, si...dispari! Stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva… ca am trait.
Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita? O sa spuneti da, ei bine eu spun ca nu si sunt dovada cea mai vie ca am dreptate. Poti trai cu imaginea lor ani de zile, fara ca macar sa stii ca ochii pe care i-ai vazut sunt reali. Chiard aca nu ii vei vedea vreodata tot iti vor aduce aminte, nu se pot uita. Poate se atenueaza din claritate, dar imaginea lor iti vor ramane scrisa pe retina creierului.
Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! M-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra...Am stiut de la bun inceput ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele.
Imaginea ta imi apare in minte de multe ori, dar esti mult prea sus ca sa te pot atinge...Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti ca atunci, si...dispari! Stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva… ca am trait.
Inca te feresti....
Te-am vazut...mai bine de juma de ceas ai zabovit pe e-mailurile trimise de mine....
La telefon te-ai prefacut ca n-ai fost acasa si nu te-ai gandit la mine....
Inca ti-e frica...inca te feresti.....suna cunoscut:
La telefon te-ai prefacut ca n-ai fost acasa si nu te-ai gandit la mine....
Inca ti-e frica...inca te feresti.....suna cunoscut:
marți, 6 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
De dor....
E deja tarziu. Doar noaptea mai sopteste de dincolo de vise, doar luna mai clipeste din pleoapele grele, imprastiind o lumina fada peste intunericul patrunzator. Vantul adie, imprastiind mirosul de toamna, mirosul de liniste si intuneric.
Linistea mi se umple de dor, de amintiri. Imi amintesc din nou de ziua and te-am vazut prima oara. Ciudat, dar in acel moment am simtit ceva, ceva ce nu simtisem niciodata, fusese indeajuns de mult sa tulbure intreg universul meu, aveai o privire atat de intensa, incat nu mai stiam sa formulez o propozitie.
Ce se intamplase oare? Stiam ca m-am indragostit, eram indragostit de tine de ani de zile, de vieti intregi....desi nu stiam ca existi in realitate. Era posibil asa ceva? Da. In clipa aceea ma chinuiam sa aflu ce se intampla cu mine, incercam sa aflu de ce ma tulburase atat de mult o simpla privire. Acea privire care inca ma tulbura cu aceeasi intensitate, acea privire care mi-a intrat in sange, in creier si ma arde.Inchid ochii. Mirosul de toamna imi patrunde simturile … si mi-e dor …de tine.....
Linistea mi se umple de dor, de amintiri. Imi amintesc din nou de ziua and te-am vazut prima oara. Ciudat, dar in acel moment am simtit ceva, ceva ce nu simtisem niciodata, fusese indeajuns de mult sa tulbure intreg universul meu, aveai o privire atat de intensa, incat nu mai stiam sa formulez o propozitie.
Ce se intamplase oare? Stiam ca m-am indragostit, eram indragostit de tine de ani de zile, de vieti intregi....desi nu stiam ca existi in realitate. Era posibil asa ceva? Da. In clipa aceea ma chinuiam sa aflu ce se intampla cu mine, incercam sa aflu de ce ma tulburase atat de mult o simpla privire. Acea privire care inca ma tulbura cu aceeasi intensitate, acea privire care mi-a intrat in sange, in creier si ma arde.Inchid ochii. Mirosul de toamna imi patrunde simturile … si mi-e dor …de tine.....
duminică, 4 octombrie 2009
Universul meu....
Un univers. Cel mai de pret, Universul meu. Aici este Totul. Imi doresc imperfectiunea, din ea deriva si se formeaza perfectiunea. Sunt perfect in concordanta cu Universul meu.
Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur univers comun. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele. Iti vad aripile monocolare si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Raman singur in bezna tulburatoare si cufundat intr-o tacere asurzitoare.
Te urasc pentru minciuna ta.Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum.
Te urasc pentru ca m-ai lasat singur. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea.
Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina.
Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea.
Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri care dor.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet .
Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfect.
Si ca o concluzie, nu te urasc si nici nu as putea vreodata, tot ceea ce stiu ca iubirea a ucis orice urma de ura.
Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur univers comun. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele. Iti vad aripile monocolare si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Raman singur in bezna tulburatoare si cufundat intr-o tacere asurzitoare.
Te urasc pentru minciuna ta.Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum.
Te urasc pentru ca m-ai lasat singur. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea.
Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina.
Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea.
Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri care dor.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet .
Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfect.
Si ca o concluzie, nu te urasc si nici nu as putea vreodata, tot ceea ce stiu ca iubirea a ucis orice urma de ura.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Pe nisipul marii...
Ai mers vreodata pe malul marii desculta si ai simtit valurile marii atingand sfioase picioarele tale? Ai ascultat vreodata briza marii? … Ai lasat-o sa te cuprinda si sa iti sopteasca la ureche cuvinte dulci, sa te imbie sa te lasi purtata de ea, sa iti intre in adancul sufletului sa iti alunge tristetea, durerea, grijile si suferintele te care le tii numai pentru tine, sa nu fie nimic care sa te poate atinge ?
Cand vei fi pe malul marii, sa iti umpli un pumn cu nisip si usor ca o clepsidra sa il lasi sa curga din pumnul tau de fiecare data cand ceva te va durea. Sa te gandesti la felul cum acel nisip se scurge printre degetele tale si sa simti cum durerea iese din trupul tau.
As vrea sa fii cu mine pe malul marii, sa ne plimbam sub soarele palid ce apune in zilele de toamna, cand totul e feeric, cand valurile lovesc ritmic nisipul umed. Sa putem privi impreuna in departare si sa nu vedem nimic altceva decat culorile rosiatice ale marii contopindu-se cu cele ale cerului si sa nu ne dorim nimic altceva decat ca si sufletele noastre sa se contopeasca la fel, sa uitam de tot.
O lacrima se scurge pe obraz si imi aduc aminte ca nu mai e nimic. Inca visez. E tarziu in noapte si a inceput sa ploua. Inchid ochii, stropii aluneca pe geam si se pierd in ochii mei, te privesc si nu ma satur, te vreau, dar nu te am.
Cand vei fi pe malul marii, sa iti umpli un pumn cu nisip si usor ca o clepsidra sa il lasi sa curga din pumnul tau de fiecare data cand ceva te va durea. Sa te gandesti la felul cum acel nisip se scurge printre degetele tale si sa simti cum durerea iese din trupul tau.
As vrea sa fii cu mine pe malul marii, sa ne plimbam sub soarele palid ce apune in zilele de toamna, cand totul e feeric, cand valurile lovesc ritmic nisipul umed. Sa putem privi impreuna in departare si sa nu vedem nimic altceva decat culorile rosiatice ale marii contopindu-se cu cele ale cerului si sa nu ne dorim nimic altceva decat ca si sufletele noastre sa se contopeasca la fel, sa uitam de tot.
O lacrima se scurge pe obraz si imi aduc aminte ca nu mai e nimic. Inca visez. E tarziu in noapte si a inceput sa ploua. Inchid ochii, stropii aluneca pe geam si se pierd in ochii mei, te privesc si nu ma satur, te vreau, dar nu te am.
joi, 1 octombrie 2009
Zece
Nu ma lasa in neant suspinand dupa tine.Te-ai gandit tu oare cat de tare doare ca te iubesc? Cat a durut sa tatuez chipul tau in fiecare dintre chipurile altora? Nu-mi vorbi daca nu-mi vei spune nimic .Nu ma atinge daca nu atingerea mea o vrei.Imi tot ascund ochii rosii dupa ochelari...daca eu nu vad lumea, nici ea nu ma vede pe mine. Te-am visat de atatea ori real de am ajuns sa incurc visul cu realitatea, vrand sa ma refugiez acolo unde erai tu.
Nu intelegi cat lupt cu mine sa nu ma gandesc la tine, sa nu-ti scriu pagini intregi dedicate tie, sa nu te sufoc. La naiba! Imi vine sa tip si sa lovesc! M-ai facut sa scriu iar cum credeam ca pot. Citeste-ma caci sunt fila de jurnal! Vrand sa stiu ce vrei...Imi vine sa-mi leg mainile si degetele sa nu mai scrie. Sa-mi blochez creierul sa nu se mai gandeasca la tine.
Noua vieti si o minune, sapte numere norocoase, trei sute de idei minunate, opt zeci de "te iubesc-uri" si-un sarut, doua maini ce stau unite, si un singur suflet.
Nu intelegi cat lupt cu mine sa nu ma gandesc la tine, sa nu-ti scriu pagini intregi dedicate tie, sa nu te sufoc. La naiba! Imi vine sa tip si sa lovesc! M-ai facut sa scriu iar cum credeam ca pot. Citeste-ma caci sunt fila de jurnal! Vrand sa stiu ce vrei...Imi vine sa-mi leg mainile si degetele sa nu mai scrie. Sa-mi blochez creierul sa nu se mai gandeasca la tine.
Noua vieti si o minune, sapte numere norocoase, trei sute de idei minunate, opt zeci de "te iubesc-uri" si-un sarut, doua maini ce stau unite, si un singur suflet.
miercuri, 30 septembrie 2009
Ajuta-ma sa te uit...
In fiecare seara savarsesc ruga gandindu-ma la tine cu sufletul invadat de vraistea amintirilor. Simt cum imi scapa printre degete un viitor ce ni s-a jucat in palma. Inchid ochii si las sa-mi cada bratele pe pamantul ud de cristale pana se vor auzi apele orbind. Te-am asteptat atata timp, inca din nebunie singuratatea ma invita sa-mi ascult umarul trecand de unul singur pe sub haina.
Grabita mai e lacrima atunci cand se desfac iubirile, increderea mi s-a retras in alt continent, ma chinui sa inghit izolarea, sa uit milioanele de ganduri, las in urma lesul singur ca un lup in noapte, singur cu pamantul intre pleoape, imi privesc mainile, imi stapanesc intrebarile, imi fac o prapastie cadou.
Incerc sa merg mai departe si sa te inlatur din gandul si inima mea..dar cum? Cum as putea? Doar eu stiu ce e in inima mea si cum e viata ...ai idee cum ma simt eu cu gandul la tine? Esti vinovata de nefericirea mea...si totusi de ce inca ma gandesc la tine? Nu vreau sa te mai iubesc..
Azi reusesc sa mai atrag cu un zambet prefacut si rece lumea naiva care poate crede in mine. Pacat ca tu nu sti..si nu-ti pasa, chipul meu palid ascunde ceva ce odata era pretios, inima mea care acum e de gheata si nu mai poate sa iubeasca. In suflet mi-a ramas un gol..care arde amintirile cu noi, cu fiecare clipa care se scurge si nu esti langa mine..poate iubirea va renaste intr-o alta viata din cenusa, caci in viata asta nu ne-a fost destinat sa fim noi doi. Ajuta-ma sa te uit daca nu te mai pot avea...roaga-te sa te urasc...caci sa te iubesc mai bine m-as blestema pe mine...
Grabita mai e lacrima atunci cand se desfac iubirile, increderea mi s-a retras in alt continent, ma chinui sa inghit izolarea, sa uit milioanele de ganduri, las in urma lesul singur ca un lup in noapte, singur cu pamantul intre pleoape, imi privesc mainile, imi stapanesc intrebarile, imi fac o prapastie cadou.
Incerc sa merg mai departe si sa te inlatur din gandul si inima mea..dar cum? Cum as putea? Doar eu stiu ce e in inima mea si cum e viata ...ai idee cum ma simt eu cu gandul la tine? Esti vinovata de nefericirea mea...si totusi de ce inca ma gandesc la tine? Nu vreau sa te mai iubesc..
Azi reusesc sa mai atrag cu un zambet prefacut si rece lumea naiva care poate crede in mine. Pacat ca tu nu sti..si nu-ti pasa, chipul meu palid ascunde ceva ce odata era pretios, inima mea care acum e de gheata si nu mai poate sa iubeasca. In suflet mi-a ramas un gol..care arde amintirile cu noi, cu fiecare clipa care se scurge si nu esti langa mine..poate iubirea va renaste intr-o alta viata din cenusa, caci in viata asta nu ne-a fost destinat sa fim noi doi. Ajuta-ma sa te uit daca nu te mai pot avea...roaga-te sa te urasc...caci sa te iubesc mai bine m-as blestema pe mine...
marți, 29 septembrie 2009
luni, 28 septembrie 2009
PLECAREA BAIATULUI
de Doru Davidovici,
Pe urmă, să ştii,
Nu toate lucrurile sunt ceea ce par ele a fi.
Nu tot ceea ce zboară e bun de gătit
Nici soarele în jurul pământului nu-i învârtit
Deşi aşa s-ar părea...
Ramele sunt doar o parte din ce vezi umblând în noroi,
Exista animale care veghează pe-un morman de gunoi
Ca pe un soclu firesc
De exemplu: falnicul vultur regesc.
Leul înghite cadavre, iar tigrul, pe-nnoptate,
Se ocupa de afaceri vărgate, nu tocmai curate.
Huiduită e hiena: că-i urâtă şi tristă
Că-i lăcrimează ochii;
Îşi şterge nasul fără batistă
Şi priveşte furiş.
Asta se potriveşte şi pentru mormanul de solzi din păpuriş
Vestitul Ale-Croco, din cântecul cu Drili.
Dar, să lăsăm hienele şi crocodilii
- Oficialii proscrişi -
Şi să venim mai aproape de noi:
După ce vei pricepe
Că lupul e bun pentru ai lui şi rău pentru oi,
După ce o să-ţi dai seama că sunt lucruri care se fac doar în doi
Pentru că - simplu - aşa suntem construiţi
Ori, dimpotrivă,
După ce o să ştii
Cât, unde şi când singur să fii
Uneori, doar singur răzbeşti sau te răzbeşti,
Doar singur afli
În ce să crezi, de ce să te-ndoieşti...
Şi încă
După ce o să vezi marea din tine cât e de adâncă
Muntele mândru cât e din lut şi cat e din stâncă,
După ce o să afli - poate plângând
(Sunt lucruri pe care le înveţi doar peste tine trecând) -
Ce medicament bun e strânsul din dinţi,
Datul capului de pereţi
Şi datul vinei pe părinţi,
După ce o să ştii cum se strâng pumnii în buzunare,
Doar atunci să te gândeşti la plecare.
Pe urmă, să ştii,
Nu toate lucrurile sunt ceea ce par ele a fi.
Nu tot ceea ce zboară e bun de gătit
Nici soarele în jurul pământului nu-i învârtit
Deşi aşa s-ar părea...
Ramele sunt doar o parte din ce vezi umblând în noroi,
Exista animale care veghează pe-un morman de gunoi
Ca pe un soclu firesc
De exemplu: falnicul vultur regesc.
Leul înghite cadavre, iar tigrul, pe-nnoptate,
Se ocupa de afaceri vărgate, nu tocmai curate.
Huiduită e hiena: că-i urâtă şi tristă
Că-i lăcrimează ochii;
Îşi şterge nasul fără batistă
Şi priveşte furiş.
Asta se potriveşte şi pentru mormanul de solzi din păpuriş
Vestitul Ale-Croco, din cântecul cu Drili.
Dar, să lăsăm hienele şi crocodilii
- Oficialii proscrişi -
Şi să venim mai aproape de noi:
După ce vei pricepe
Că lupul e bun pentru ai lui şi rău pentru oi,
După ce o să-ţi dai seama că sunt lucruri care se fac doar în doi
Pentru că - simplu - aşa suntem construiţi
Ori, dimpotrivă,
După ce o să ştii
Cât, unde şi când singur să fii
Uneori, doar singur răzbeşti sau te răzbeşti,
Doar singur afli
În ce să crezi, de ce să te-ndoieşti...
Şi încă
După ce o să vezi marea din tine cât e de adâncă
Muntele mândru cât e din lut şi cat e din stâncă,
După ce o să afli - poate plângând
(Sunt lucruri pe care le înveţi doar peste tine trecând) -
Ce medicament bun e strânsul din dinţi,
Datul capului de pereţi
Şi datul vinei pe părinţi,
După ce o să ştii cum se strâng pumnii în buzunare,
Doar atunci să te gândeşti la plecare.
duminică, 27 septembrie 2009
Metafore si meditatii
Jorge Luis Borges - Dupa un anumit timp
“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”
“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”
miercuri, 23 septembrie 2009
Nu sunt egoist....
Nu sunt egoist, nu-mi doresc cerul si pamantul singura mea dorinta este sa vad persoana care o iubesc din tot sufletul. Cand rasare soarele, nu-mi doresc nici macar sa ma iubeasca sau sa fie langa mine. Nu trebuie sa fi impreuna cu o persoana ca sa o iubesti este suficient sa o iubesti. Pe tine sa te iubesc. Tu insemni totul pentru mine si cu lacrimi in ochii voi renunta indiferent ce-mi va spune sufletul.
De unde vin lacrimile? Sa fie ingerii responsabili de stralucirea lor amara? Cu siguranta, lacrimile sunt urmele lor, pentru ca fara de ingeri, eu n-as fi aflat ca plang . Azi, toate lacrimile mele se duc in sus, de parca si-ar cauta sufletul pierdut printre stele, sau poate cerul e doar o alta treapta pentru purificarea inimii? Cu ce ar putea fi comparat atunci un suspin de inger? Nu stiu de ce, dar simt ca de multe ori nu ma intelegeti. V-ati obisnuit prea mult cu voi, incat adesea uitati... Nu intelegeti ca nu vreau sa pun dorinta inimii mele doar in inima mea?
Privesc la mine si nu vad decat o fiinta pierduta in trecerea anilor, risipita printre multe esecuri si prea putine bucurii, respinsa de unii, ignorata de altii. Parca si bruma de valoare pe care credeam ca o mai am, s-a lasat strivita de torentele vietii si am devenit... ceva... un cameleon, totdeauna adaptat nevoilor si cerintelor celor din jur. Acest mimetism sufletesc m-a facut sa nu mai stiu cine sunt... sa ma pierd.
Cand ma gandesc la nopti, la singuratatea visurilor mele, ma cuprinde un dor, pe drumuri necunoscut de ingeri. Incotro? Incotro? Exista abisuri si dincolo de suflet...? Adorm plangand, cautand aripi de ingeri si cand ma trezesc, nu-mi raman decat urme sarate si amare de lacrimi si uneori cate un fulg pe perna.
De unde vin lacrimile? Sa fie ingerii responsabili de stralucirea lor amara? Cu siguranta, lacrimile sunt urmele lor, pentru ca fara de ingeri, eu n-as fi aflat ca plang . Azi, toate lacrimile mele se duc in sus, de parca si-ar cauta sufletul pierdut printre stele, sau poate cerul e doar o alta treapta pentru purificarea inimii? Cu ce ar putea fi comparat atunci un suspin de inger? Nu stiu de ce, dar simt ca de multe ori nu ma intelegeti. V-ati obisnuit prea mult cu voi, incat adesea uitati... Nu intelegeti ca nu vreau sa pun dorinta inimii mele doar in inima mea?
Privesc la mine si nu vad decat o fiinta pierduta in trecerea anilor, risipita printre multe esecuri si prea putine bucurii, respinsa de unii, ignorata de altii. Parca si bruma de valoare pe care credeam ca o mai am, s-a lasat strivita de torentele vietii si am devenit... ceva... un cameleon, totdeauna adaptat nevoilor si cerintelor celor din jur. Acest mimetism sufletesc m-a facut sa nu mai stiu cine sunt... sa ma pierd.
Cand ma gandesc la nopti, la singuratatea visurilor mele, ma cuprinde un dor, pe drumuri necunoscut de ingeri. Incotro? Incotro? Exista abisuri si dincolo de suflet...? Adorm plangand, cautand aripi de ingeri si cand ma trezesc, nu-mi raman decat urme sarate si amare de lacrimi si uneori cate un fulg pe perna.
marți, 22 septembrie 2009
TUPEU
Mi-a patruns adanc in minte si s-a jucat cu ea. Scriu. Ma dezgolesc si marturisesc. Scriu ca sa inteleg. Imi vine sa ma urc pe cel mai inalt acoperis, sa-mi ridic bratele in sus si sa strig, pana ma aud norii cei albi si pasarile. Sa duca in vazduh durerea, sa duca orbirea din care se naste durerea mea.
Cat tupeu trebuie sa ai cand vezi ca cineva te iubeste, sa-l faci sa creada ca si tu il iubesti? Cum, dupa clipe, ore, zile, luni sau ani de-a randul alaturi de cineva, dupa ce au impartit atatea si si-au impartasit vise,sperante, poate spune “Doar am crezut ca te iubesc?” sau “Imi pare rau ca ti-am dat sperante false!” ?
Mai mult rau ii faci unei persoane daca stai langa ea fara s-o iubesti, mai rau doare sa dai sperante cuiva ca apoi sa i le spulberi, dar nimic nu e mai ipocrit si mai patetic decat sa spui “Te iubesc!” cu convingere, sa simti ceea ce spui si ulterior sa renunti la tot,din lasitate, din comoditate, din orgoliu sau cine stie ce alte motive!
Cineva a scris undeva “Niciodata nu subestima incapatanarea unui om chiar daca ti se pare uneori absurda. O gheata incapatanata se va lasa iubita,dar se va topi mai greu. Impreuna suntem apa. Iubeste si de-ar fi sa te ineci.“ Cine nu e capabil sa isi asume astfel iubirea,nu traieste cu adevarat si nici nu are dreptul sa-i faca pe altii sa sufere din cauza asta!
O intristare de moarte imi copleseste sufletul si-mi acopera totul si n-am nici noapte, nici zi si ma ineaca intr-o mare de lacrimi. Tu mi-ai luat mai mult decat viata! Tu nu m-ai cunoscut si nu m-ai iubit si nici nu m-ai urat; dar m-ai ucis.
Cat tupeu trebuie sa ai cand vezi ca cineva te iubeste, sa-l faci sa creada ca si tu il iubesti? Cum, dupa clipe, ore, zile, luni sau ani de-a randul alaturi de cineva, dupa ce au impartit atatea si si-au impartasit vise,sperante, poate spune “Doar am crezut ca te iubesc?” sau “Imi pare rau ca ti-am dat sperante false!” ?
Mai mult rau ii faci unei persoane daca stai langa ea fara s-o iubesti, mai rau doare sa dai sperante cuiva ca apoi sa i le spulberi, dar nimic nu e mai ipocrit si mai patetic decat sa spui “Te iubesc!” cu convingere, sa simti ceea ce spui si ulterior sa renunti la tot,din lasitate, din comoditate, din orgoliu sau cine stie ce alte motive!
Cineva a scris undeva “Niciodata nu subestima incapatanarea unui om chiar daca ti se pare uneori absurda. O gheata incapatanata se va lasa iubita,dar se va topi mai greu. Impreuna suntem apa. Iubeste si de-ar fi sa te ineci.“ Cine nu e capabil sa isi asume astfel iubirea,nu traieste cu adevarat si nici nu are dreptul sa-i faca pe altii sa sufere din cauza asta!
O intristare de moarte imi copleseste sufletul si-mi acopera totul si n-am nici noapte, nici zi si ma ineaca intr-o mare de lacrimi. Tu mi-ai luat mai mult decat viata! Tu nu m-ai cunoscut si nu m-ai iubit si nici nu m-ai urat; dar m-ai ucis.
luni, 21 septembrie 2009
Cat de mult rau... sau... cat de mult bine poate sa-ti faca un om incat sa nu-l suni de ziua lui....
Ieri a fost ziua mea....
E omeneste oare sa te multumesti sa-i trimiti doar un SMS de ziua lui.... omului care te-a scos din rahat, te-a spalat, te-a pansat, te-a vindecat... apoi te-a pus pe un piedestal si s-a inchinat tie....?
Cat de mult rau sau cat de mult bine poate sa-ti faca un om incat sa nu-l suni de ziua lui....
......azi nu pot sa ma gandesc deca la un singur clip....spune totul:
E omeneste oare sa te multumesti sa-i trimiti doar un SMS de ziua lui.... omului care te-a scos din rahat, te-a spalat, te-a pansat, te-a vindecat... apoi te-a pus pe un piedestal si s-a inchinat tie....?
Cat de mult rau sau cat de mult bine poate sa-ti faca un om incat sa nu-l suni de ziua lui....
......azi nu pot sa ma gandesc deca la un singur clip....spune totul:
duminică, 20 septembrie 2009
Vrei să fii sotia mea?
Ai aruncat rabdarea in malul marii, iar cu drept corect ai atins limita suferintelor mele.Ai rupt totul in calea ta, ca o furtuna napastuita si m-ai infricosat. Am intrat intr-un univers paralel cu lumea ta. Am ajuns la punctul negru al vointei mele in care imi raspund: „eu sunt inculpatul”. Vina imi apartine mie. Eu trebuie sa ma arunc in vaile orientului si sa fug de tine pentru a te scapa de blestemul meu. Pentru a fi bine.
Te-am alungat cu sufletul zdrobit si m-am gandit la cum sa ma inalt mai rapid printre ingeri. Si mi-ai furat bataile inimii din nou, iar lacrimile au inceput sa-mi ude sufletul. „Vrei să fii sotia mea?” a fost mesajul pe care l-am rupt din rai. Si apoi tacere. De ce a trebuit sa minti si sa ma faci sa visez mai mult de o noapte. Nu stiai ca intr-o zi va veni dimineata si ca vei vrea sa te trezesti din vis si sa pleci. N-am sa te leg de un blestem doar pentru ca te iubesc. N-am sa accept sa te leg intr-un lagar al iubirii, pentru ca sufletul doreste iubire adevarata pentru tine.
Am sa rabd singuratatea cu gandul ca tie iti este bine, ca te vei gandi la mine, ca ma vei iubi cu sufletul. Temerea mea s-a adeverit. Soarele nu isi va arata razele, ci norii vor cutreiera intaia si ultima iubire eterna rasuflata a trupului tau. Am sa-ti spun „adio” cu speranta ca iti vei aminti de mine, un suflet care te-a iubit mai mult decat orice pe lumea asta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine” si vei afla ca „te iubesc” nu inseamna nimic in comparatie cu sufletul meu daruit tie.
Te-am alungat cu sufletul zdrobit si m-am gandit la cum sa ma inalt mai rapid printre ingeri. Si mi-ai furat bataile inimii din nou, iar lacrimile au inceput sa-mi ude sufletul. „Vrei să fii sotia mea?” a fost mesajul pe care l-am rupt din rai. Si apoi tacere. De ce a trebuit sa minti si sa ma faci sa visez mai mult de o noapte. Nu stiai ca intr-o zi va veni dimineata si ca vei vrea sa te trezesti din vis si sa pleci. N-am sa te leg de un blestem doar pentru ca te iubesc. N-am sa accept sa te leg intr-un lagar al iubirii, pentru ca sufletul doreste iubire adevarata pentru tine.
Am sa rabd singuratatea cu gandul ca tie iti este bine, ca te vei gandi la mine, ca ma vei iubi cu sufletul. Temerea mea s-a adeverit. Soarele nu isi va arata razele, ci norii vor cutreiera intaia si ultima iubire eterna rasuflata a trupului tau. Am sa-ti spun „adio” cu speranta ca iti vei aminti de mine, un suflet care te-a iubit mai mult decat orice pe lumea asta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine” si vei afla ca „te iubesc” nu inseamna nimic in comparatie cu sufletul meu daruit tie.
Când eşti în zbor
Când eşti în zbor
Simţi un fior
Ce te străbate-adesea;
Gândeşti la cer
Şi la pământ,
Gândeşti la tot
Ce ai mai sfânt,
La Dumnezeu,
La maica ta,
La tatăl tău.
Tu crezi că eşti
Un împărat
Şi nici mic,
Simţi un fior
Ce te străbate-adesea;
Gândeşti la cer
Şi la pământ,
Gândeşti la tot
Ce ai mai sfânt,
La Dumnezeu,
La maica ta,
La tatăl tău.
Tu crezi că eşti
Un împărat
Şi stăpâneşti
Văzduhul,
Apoi,
De lume
Apoi,
De lume
Nu-ţi mai este dor.
În zbor
Nu eşti nici mareŞi nici mic,
Doar zburător.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)